La despărțirea cuvintelor în silabe, fiecare consoană formează o silabă cu vocala următoare.

Articolul determină substantivului genul și numărul și e proclitic și independent de substantiv. Adică stă înaintea substantivului, ca în ex: il lavoro = munca. Lavabil și laborios.

Italiana are trei feluri de articol: hotărât, nehotărât și partitiv.

piatto = farfurie. Farfuria e ca piața, pentru că pui în ea ce aduci de la piață.

vestito = rochie. Deși nu rochia te face vestită, ci sufletul…Dacă ai faimă numai din cauza rochiilor  e semn că îți trebuie și rochie la minte, adică bun simț. Iar bunul simț vine când te smerești. Și te smerești, când vezi ce poți să faci, când recunoști cine ești și  când vezi ce îți spune conștiința ta că trebuie să faci.

Italienii însă au și s impur. S-îul impur e s-îul urmat de consoană, ca spre exemplu: studente = student. A fi student nu înseamnă a fi impur, ci a fi tânăr.

Numai că în limba italiană, care e o limbă vocalizată, eufonică, cu mult accent, cu mult temperament și când vorbesc  italienii, vorbesc ca o moară stricată…nu e plăcută forma tare, consonantică la început. De aceea avem de-a face cu s-îul impur.

Avem articolele lo și la, care se apostrofează în fața substantivelor feminine și masculine la singular, ca spre ex: l’italiano = italianul.

Caracteristic pentru limba italiană este însă prepoziția articulată. Aceasta =  prepoziție + art. hot., ca în ex.: di + la cucina = della cucina = (a) bucătăriei.

Articolul nehotărât e proclitic ca la noi. Ex: un documento = un act.

uno smisurato odio = o ură nemăsurată. Odios și nu odă. Ceva infam, ceva prostește… O ură nemăsurată pentru nemăsurare pur și simplu. Asta se petrece când nu îți măsori cuvintele cu faptele tale.

fortezza = cetate. Fortăreață, dar și forță, forțos…

lotta = luptă;  aneddoto = anecdotă; impressione = impresie. Impresia e ceva prin imprimare (im + presă) a evenimentului în noi. Am schimbat ceva impresii între noi, adică ne-am spus, reciproc, sentimentele și gândurile pe care le-am avut participând la același eveniment sau vizavi de aceleași persoane.

Numai că a se imprima (gândiți-va la presa de struguri sau la presa tipografică) ne sugerează că s-au stabilit în noi lucruri esențiale  și nu secundare. Sau că trebuie să vorbim despre ceea ce ne-a marcat, ne-a ștampilat, s-a imprimat în noi din situația ca atare.

Ca și la noi, într-un anume sens, notizia = veste. Notă de subsol, notă care semnalează evenimentul, anunțul, posterul, afișul evenimentului. Aș mai face o notă…o remarcă. Re + marcă, adică a spune, a respune ceea ce l-a marcat de la eveniment, ceea ce a reținut. Tot aici: precizare, precizie, spunere fidelă a ceva. De la pre + decido, pentru ca tu să te decizi. Îți spun ceva, îți dau niște semne despre carte, pentru ca tu să te decizi dacă citești sau nu o carte anume.

La final una tare de tot! În limba italiană șofer = autista. Adică șoferul nu trebuie să se uite la doamnele de pe stradă, nu trebuie să privească aiurea, pentru că intră în co + liziune cu o altă mașină…și îl găsim ori la bal ori la spital. Trebuie să facă pe surdul. După spital urmează morga și…cimitirul… Și după cimitir mai urmează…

Did you like this? Share it: