Ambii văd cu…ochi mari
Soț și soție, Colin și Sas (soția)…sculptează și pictează cu…ochi mari. Soția pictează iar soțul sculptează. Dar ambii își fac personajele cu ochii larg deschiși.
Zi: 27 octombrie 2009
Gladness of Communion Is Mutual Understanding
Enjoy only those who can forgive. Those who don’t know this emotion are the crow on the fence.
*
I am a man with a taste for friendship developed. For this reason very rarely find people, who feel friendship more important than air.
*
Toamna e o bucurie de decadență. E o bucurie de lucrurile care se destramă. Numai că în urma acestei destrămări încete rămâne speranța, că primăvara va aduce ghiocei tot la fel de albi, ca și până acum.
*
Autumn is a season with funeral arrangements. And, in despite this fact, desire for human life is a strong miss.
*
When you kill people false hopes then they wake up from sleep. But worth it to wake people from the sleep spiritual death!
*
Prostia e un elogiu adus Satanei. Numai proștii nu vor să vadă la ce slavă dumnezeiască dau cu piciorul, dacă rămân în orbirea lor spirituală.
*
I know, that great things have need for their eyes.
*
Cuvintele nu ascund răutatea și nici sfințenia din inimă! Cuvintele sunt cele mai drastice forme de supraviețuire ale propriei tale interiorități. Ele te vor scoate din mormântul uitării și din nedreptățile multiple pe care le-ai suferit în istorie.
*
Saints take revenge on us in every day. They show us, with great kindness, what we are not, my beloved.
*
Invidia e o sinucidere prostească în mijlocul bucuriei de-a găsi nod în papură.
*
Singura liniște a omului e să se împace cu Dumnezeul lui. Dacă nu există această împăcare unică și fundamentală poți să îi schimbi toate organele, pentru că omul va rămâne tot la fel de nefericit.
*
The delight of a Christian Orthodox is that there is no death. Yes, and we will die! … Only that, our death is a joy and an eternal life.
*
The measure of the man is not the man but Christ God. But is a measure to which man tends, always tends, not how one can live totally.
*
Dacă nu îmi dovedești că ești profund…nu poți fii un creștin ortodox autentic! N-am văzut până acum ortodocși reali, care să fie mitocani sau fără inimă miloasă. Acestea fac diferența!
*
Holiness is a reality that can not be hidden. That is why only fools are to dirty with their own words.
*
Când Dumnezeu închide gurile celor care clevetesc, atunci adevărul e mai evident decât penibila decizie de a te arăta prost crescut.
*
Silence is the weapon of those who have the truth.
*
Cel mai înfiorător argument e cel care te face să te cutremuri…din cauza împunsăturii smereniei.
*
Am observat că orbii cred că fericirea e frazeologică. Până la urmă, de ce trebuie să ne întristăm, dacă oamenii vor să își roadă rănile precum urșii?
*
I prefer the man of God instead of praised by everybody. Why? Because with the man of God I have all heaven on our side.
*
You have style!
To sing with the head voice, to feel what singing is… to sing. The song does not mean the rage, does not mean noise. Who makes noise show that, in his heart, it’s a world with disability of beauty. Therefore I do not like people who do not feel peace song, not to make the song feel something pacifist.
So to play with style means to play with nuances. Also, the dresses with good taste is to show how you feel, how well you feel in yourself but you want to show others of you. Clothes show your soul. If your clothes are simple and neat look from this aspect, that your soul is in peace, is several orders.
Eyes are windows to your heart, for your repentance, for your prayer to God. Of course, if your eyes are bad and cool show, that you are not led by the Church. Because the Church is the one who makes from eye evil eyes of pigeon. And one Who makes us clean is the Spirit of God, Who cleanses our sins.
Therefore I believe, that being Orthodox means to be a man with style. And to have style is to know to make distinctions. And what it means to distinguish? It means knowing, when to talk and when to shut up, when to make a specific gesture, with the heart to sing, how to read a book, how to approach a man.
For all this you need style, ie attention and acumen. Attention to details. Attention to everything of your life’s aspects.
For by all this attention to prove that we are real and not mechanically imitate others. Imitation is a sign of inner death. If you do not feel what to do, does not help at all to imitate others, so… outside. Because we live our lives, not lives of others.
And if we live then, why imitating others like monkeys? Our relationship with God should teach us to be normal and not copies of others. And people with style are normal because they are different. And being different does not mean being selfish, but, rather, means to be a distinct person in the communion.
For this reason, the Church is not a lot of people, but a community of unique, to the distinct. And we observe that each Saint is a unique, something special, not to be confused with one another.
And, whilst maintaining the uniqueness of each, it does not disturb communion, but a rich. Actually the real state of communion.
All are in communion with God, but each in his own way. And, when we relate to others, we refer to the way: with our uniqueness. Our uniqueness preserve our place in the community. Community Church needs all of us, that and the priest and those who sing and those who help the sick and those who do cleaning …
Each of us brings his gifts to help community Church. And each time, in everything we should have style. Must see, that we are the ones who did something, because all know, that we are able to do that very well. To see each specialization.
And when this happens each feels in place, because each does what it knows to do.
Have style, my beloved, style your heart!
Show others, what God has done in you, in your life!
For that having style means: to be a unique man in connection with unique people.
Cei 12 prezidențiabili
Trecere de octombrie
Treci prin fața mea ca o libarcă neagră,
indiferentă,
jupuită de delicatețe,
pe când eu mor…
Treci prin moartea mea cu o indiferență
năucitoare,
fără să spui o rugăciune,
fără să te închini
și să ceri
iertarea păcatelor mele.
Treci prin tot ce mă enervează,
prin tot ce mă lasă rece,
prin tot ce mă exasperează.
Însă nici tu nu îți admiți moartea,
moartea ta,
care e legată de tine
ca un câine de lanțul lui lung
și schelălăit.
Trecerea de octombrie sau prin octombrie
e persecutantă.
Mă persecuți cu tăcerile tale,
cu tăcerile dimineților reci ca un aer crud,
cu păsările de răutate
care emană din tine
ca dintr-un coș cu gunoi.
Ce ți-am făcut de ești așa
rău cu mine?!
Ce trebuia să îți spun,
să îți fac,
ca să fii mai puțin idiot?!!
Timpul trece prin noi ca un taifun
și nu avem timp de jocuri secunde.
Nu avem timp de mofturi
și nici de malagambe nespălate,
aruncate de la unii la alții.
Respectă-mi moartea, te rog!
Mai ai demnitatea aceasta, prietene,
demnitatea lutului care se întoarce în lutul din care a fost luat
și a conștiinței care va vorbi în fața
lui Dumnezeu despre sine
și despre mine.
Te rog să mai ai puțin timp
pentru a-ți veni în fire!
Astfel pot și eu să mor
odată cu cocorii, care nu se mai întorc.
Italiană pentru români (4)
Prepoziția di + art. hot., pentru a rezulta pluralul art. nehotărât. De aceea îl avem pe dei înainte substantivelor și adjectivelor masculine, care încep cu consoană și forma degli înaintea substantivelor și adject. masculine, care încep cu vocală, s impur, z, gn, pn, ps, x, y, i + vocală.
De aceea avem: dei limoni = niște lămâi sau degli zingari = niște țigani. Pentru feminin, delle: delle donne = niște femei. Alcuni = unii; alcune = unele.
Însă pluralul aticolului nehotărât e pe cale de dispariție în italiana curentă. Să facem, deci, ceva pentru el! La fel să facem ceva pentru zecile sau sutele de dialecte pe cale de dispariție în lume sau vorbite de foarte puțini oameni.
Articolul partitiv exprimă o parte dintr-un întreg sau o cantitate nedefinită. Se formează din di + art. hot. Ex: del pane = puțină pâine; dei fiori rossi = niște flori roșii.
Compra dei dolci! = Cumpără niște prăjituri! Niște dulciuri, cum spunem și noi.
esercizi = exerciții. Poate că de aici, de la exerciții, de la a te exersa vine și a te sinucide. Despătimirea e o sinucidere conștientă. Îți omori eul rău, răutatea, prin exersarea virtuților, pentru ca să trăiești întru harul Treimii.
Non avete ne amici, ne soldi = Nu aveți nici prieteni, nici bani. Nu că prietenii ne-ar da bani prea mulți, însă, uneori, mulțimea prietenilor poate fi numai…mulțimea celor care profită de tine. Pro + fitos. Fițe?! Pro life. Pro choice. Pro nothing.
per alcuni amici = pentru câțiva prieteni. Alcuin. Ce ați face pentru…niște prieteni? Și ce ar face…niște amici, pentru dv.? Unii v-ar putea pune piedică, v-ar putea pune foc la mașină, v-ar putea da în cap…bineînțeles, cu grațiozitate și, mai ales, din spirit de toleranță. Cum toleranța, la noi, e crimă cu premeditare, nu mă miră ca, peste ceva timp, crima să fie un…mod de divertisment.
Italienii sunt, în aparență, români, adică italiana nu e chiar floare la ureche pentru români.Cum, limba română pentru români nu e chiar așa de ușoară, ci, uneori, molto dificilă.
Vado del medico = Mă duc la doctor. Vad și văd. Intri în vad, adică te duci la medic? S-ar putea să nu te mai întorci…Sau te întorci cu vreo pensetă în tine.
dizionario = dicționar. Ați crezut că e vorba de…dinozaur? Thesaurus. Dicționarul e locul unde se tezaurizează limba unei nații. Dacă nu se păstrează acolo limba unui popor, cu delicatețe și venerație, nu ne mai înțelegem om cu om. Fiecare avem sau ne facem un stil propriu de a vorbi limba română. Dar ea, limba română e una pentru toți și nu una pentru fiecare.
Dacă ne personalizăm limba, adică dacă avem un stil al nostru, propriu, de a forma propoziții și fraze și de a expune lucruri e foarte bine, pentru că așa e normal să fie. Astfel scăpăm de limba de lemn, de limba preluată papagalicește.
Dar, pentru a avea o limbă personală trebuie să citim mult și, mai ales, diverse, de la cărți foarte ușoare la cărți foarte grele, cu stiluri specializate. Și aceasta e o împlinire personală: să simți că știi să fii într-o limbă anume, să te exprimi prin ea sau prin mai multe laolaltă.
Așa că aici facem studii de pluri și co-lingvism, adică o lecție despre mai multe limbi la un loc.
Mi piace tanto Shakespeare = Mie mi place mult Shakespeare. Înseamnă că l-am citit. Tanto = mult și nu tanti sau toanto! Vocativul toanto poate fi confundat cu vocativul iubito, numai când toate păsările călătoare vor deveni…ciori. Apelați la vocativ numai dacă aveți tărie de caracter. Fără ea…vocativul sună fals.
Parlare con la Popescu = a vorbi cu (doamna) Popescu. Parlare și palavre. De fapt palavrele sunt vechiturile persoanei noastre, ceea ce e ridicol în noi. Spunem palavre pentru că nu suntem noi, nu avem noutăți ontologice. Palavrism, anevrism, cubism, dadaism, românism, delirism…
il figlio di Paolo = fiul lui Paul. El o să-i frângă inima lui Paul, săracu’! Paul l-a dat la școală și armăsarul lui de băiat a învățat numai să sară gardul și să fituie banii. Măcar a învățat cum să îl ducă la sapă de lemn pe ta-so. Și e observabil faptul, că părinții muncesc de se omoară…și copiii trăiți în puf se gândesc cum să risipească mai repede…ceea ce au strâns părinții lor. Adică părinții au muncit de proști și copiii trăiesc de șmecheri, adică de 10 ori proști.
Însă…parlo con Luisa = vorbesc cu Luiza. Oare despre ce pot vorbi cu Luiza?!!! Despre atomi? Despre genul substantivelor periferice? Despre săgeata lui Cupidon? Poate despre…alegeri prezidențiale 2009…Pentru că acum fiecare o face pe față…Pune poza candidatului pe blog, pentru ca să adune voturi…Oare?!!!!
Arriva donna Lucia = sosește doamna Lucia. De unde sosește? De la Parlamentul European sau de la…piață. Important e că sosește, vine și nu se duce, pleacă. O femeie dorea să fugă aseară de acasă, și-a făcut bagajele…și, pe drum, hop!, că se întâlnește cu unul, probabil prieten cu bărbatul ei, și o ia la întrebări…Restul e tăcere!…
De ce ți-e frică…n-o să scape! Votați cu încredere! Și așa nu aveți ce face acasă… Votați cu ochii la viitorul dv.! Ar putea fi mai lin, ca până acum…