Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Bucurie și comuniune

Fer Teofil Paraian in cosciug, 29 oct 2009

Prea Cucernice, Părinte Dorin,

acum am citit și am aflat, că ieri a fost ziua dumneavoastră…Nu știu unde să vă scriu și să vă adresez sincere felicitări…O fac aici (adică în newslatterul de la RSS-uri, semn că prietena noastră ne citește scrierile așa n.n.). Sper să primiți acest e-mail…

Domnul să vă dea sănătate, roade duhovnicești bogate, prosperitate, putere duhovnicească, răbdare  în ispite, mângâiere sufletească în încercari și pace sufletească.

Domnul să vă mântuiască și să vă sporeasca harul Său.

Domnul să vă miluiască și să vă bucure.

Mulțumim din suflet, sincer și cu recunoștință mare pentru tot ceea ce faceți pentru noi.

Sunteți un stâlp al Ortodoxiei virtuale și a celei reale, un far după a cărui lumină duhovnicească ne călăuzim prin valurile lumii acesteia pline de prădători și de ispite.

Sunteți un continuu cuvânt de învățătură ce revarsă peste noi înțelepciune, curaj și smerenie.

Domnul să vă ferească de tot ceea ce e rău și să vă dea bucurie duhovnicească, dumneavoastră sș casnicilor dumneavoastră!

Să ne trăiți întru mulți ani, Părinte drag!

Vă trimit adresa online de unde puteți descărca slujba  de înmormântare a Părintelui nostru iubit, Teofil Părăian, în format audio.

Aici pentru fila permanentă (audio și download).

Cea de aici e aceeași de deasupra…dar e numai pentru 10 zile de download:

http://dl.transfer.ro/Transfer_ro-7ec164860310959983c9.zip

La mulți ani frumoși, rodnici și plini de lumina lui Hristos!

Mihaela Slaina

(mihaelaslaina@yahoo.com)

***

Fotografia Părintelui Teofil de deasupra, împreună cu alte trei fotografii și cu prezentarea lor au fost editate la nivel online de doamna Corina Negreanu.

*

UN HARNIC SLUJITOR AL DOMNULUI S-A MUTAT ÎN ODIHNA SFINŢILOR – Părintele Teofil Părăian

Obştea îndoliată a Mănăstirii Brâncoveanu conduce astăzi la mormânt sicriul cu trupul cuviosului părinte Arhimandrit Teofil Părăian, după ce sufletul lui s-a mutat la Domnul, purtat de îngeri, pentru a primi răsplata cuvenită vrednicilor lucrători care s-au ostenit în Via Domnului sau în ogorul mântuirii.

Plângem astăzi împreună cu cei care-l regretă pe osârduitorul slujitor al Bisericii, pe cel ce a răspuns chemării lui Hristos încă din tinereţe: ,,Vino după Mine şi vei fi pescar de oameni”…

În obştea Mănăstirii Brâncoveanu, care a trecut adesea prin încercări şi necazuri, monahul Teofil a devenit după cum i se tâlcuieşte şi numele iubitor de Dumnezeu, dar şi iubit de El.

Aici a cunoscut cuvioşi părinţi rugători şi luptători, despre care a vorbit mulţimilor în multe din cuvântările sale, dar şi pe marii mitropoliţi cărturari Nicolae Bălan, Nicolae Colan şi Antonie Plămădeală.

Căutat şi ascultat de credincioşi doritori de îndrumare spirituală, cuvântul său a fost primit ca fiind al unui duhovnic înţelept, făcător de pace şi purtător de bucurie.
Deşi nu putea privi cu ochii trupeşti frumuseţile Creaţiei şi chipurile semenilor, Părintele Teofil a primit de la Dumnezeu darul discernământului duhovnicesc şi pastoral, pentru a cunoaşte lumina sufletelor celor care veneau la el, îi cereau sfatul şi primeau de la el lumina harului Duhului Sfânt.

Cuvintele sale duhovniceşti rostite în diverse împrejurări: slujbe, întâlniri, conferinţe, meditaţii şi interviuri au fost adunate în peste 30 de cărţi care oferă lumină sufletelor dornice de mântuire şi viaţă veşnică.

Având drept călăuză Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, Părintele Teofil Părăian tâlcuia cu mult zel şi bucurie dreapta credinţă mântuitoare, adresându-se atât oamenilor simpli, cât şi intelectualilor, personalităţilor din viaţa publică, tinerilor şi vârstnicilor.

A vorbit adesea la diferite posturi de Radio şi Televiziune, cu precădere Radio şi Televiziunea TRINITAS.

În luna august a acestui an 2009 am avut bucuria să-l întâlnim din nou în vestita ctitorie a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, împreună cu ierarhi, profesori de teologie şi preoţi de parohie care l-au ascultat şi i-au admirat înţelepciunea unită cu dragostea pentru Biserică şi pentru popor.

Acum când părintele Arhimandrit Teofil se mută de la cele trecătoare la cele veşnice îi ,,mulţumim Celui care l-a întărit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, care l-a socotit credincios şi l-a pus să-I slujească” (I Timotei 1,12).

Predicator misionar şi duhovnic înţelept, părintele Teofil a fost un monah cu zel de apostol, ,,făcându-se pildă credincioşilor cu vorbirea, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu viaţa curată”(I Timotei 4,12).

Întrucât a fost în timpul vieţii sale pe pământ un luminător de suflete, Părintele Teofil Părăian va fi şi în ceruri o candelă aprinsă, adică un rugător către Dumnezeu.

Lumina faptelor sale, a vieţii sale smerite şi jertfelnice, a învăţăturii sale duhovniceşti, roditoare de virtuţi, constituie o icoană sau o călăuză, mai ales în vremuri de tulburare sufletească.

În comuniune cu toţi cei prezenţi la prohodirea părintelui Teofil, ne rugăm acum pentru odihna sufletului său în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

***

Părintele Teofil Părăian a fost condus astăzi, 31 octombrie 2009, pe ultimul drum. La slujba înmormântării care a avut loc la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, au participat mii de credincioşi din toată ţara. Slujba a fost oficiată de un sobor de 10 ierarhi, în frunte cu Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, informează TRINITAS TV.

În cele trei zile de când marele duhovnic a trecut la cele veşnice au venit să privegheze lângă sicriul părintelui numeroşi oameni care l-au cunoscut. Printre ei, preşedintele Senatului, secretarul de stat pentru culte şi reprezentanţi ai autorităţilor judeţene şi locale.

Părintele Teofil Părăian a trecut la cele veşnice în noaptea de joi spre vineri, în Spitalul Militar din Cluj Napoca, după o suferinţă de câteva luni.

Duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu a împlinit anul acesta 80 de ani. Părintele Teofil s-a născut la 3 martie 1929 într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele Ioan. S-a născut fără vedere, motiv pentru care urmează cursurile unei şcoli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, între anii 1935 – 1940.

Îşi continuă cursurile la o şcoală de nevăzători la Timişoara, între anii 1942 – 1943, iar până în 1948 urmează, tot în capitala Banatului, cursurile liceale într-un liceu teoretic pentru văzători. În această perioadă îl cunoaşte pe părintele Arsenie Boca, cel care-l va iniţia în viaţa duhovnicească.

Preocuparea pentru viaţa religioasă şi pentru aprofundarea cunoştinţelor teologice îl determină să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu, între anii 1948 – 1952, iar la 1 aprilie 1953 ia hotărârea de a intra în obştea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.

După patru luni este călugărit în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului şi primeşte numele de Teofil, cuvânt provenit din limba greacă ce se traduce cu „iubitor de Dumnezeu”.

La şapte ani de la călugărie, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, părintele Teofil este hirotonit diacon de către Mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai 1983, după 23 de ani de diaconie este hirotonit preot de către Mitropolitul Antonie Plămădeală. Tot atunci primeşte şi hirotesirea întru duhovnic. În anul 1986 părintele Teofil este hirotesit protesinghel, iar în anul 1988 arhimandrit.

Din anul 1992 părintele a început să răspundă invitaţiilor din ţară şi să participe în aproape toate oraşele importante din România la conferinţe duhovniceşti, de obicei în perioada Postului Mare sau în perioada Postului Crăciunului.

Did you like this? Share it:

Previous

Pă românește: șucăr… În engleză, ameliorat: șugăr

Next

Pagina de prezentare a revistei Tabor și despre onlineul Bisericii Ortodoxe

2 Comments

  1. Mihaela Slaina

    Dar nepretuit, Domnul te-a dorit…

    Părintelui duhovnic Teofil Pârâian
    – APOSTOLUL BUCURIEI

    Ai plecat la Domnul, Rai de Bucurie,
    Inima îmi plânge cu lacrimi o mie,
    Lãsat-ai în urmã, mir duhovnicesc,
    Sufletul sã mi-l clãtesc…

    Ai vorbit despre Înviere şi ai înviat…
    Ai trecut prin lume zâmbind, drept şi neplecat.
    Chemat-ai într-una Duhul Sfânt să vină,
    Să ne umple viaţa, de Har şi Lumină…

    Dar în Ceruri grabnic, locul ţi s-a pus,
    Aproape de Tronul Domnului Iisus,
    Ca să fii de-a pururi la El rugător,
    Pentru noi, cei… plânşi de dor…

    30 octombrie 2009,
    Mihaela – o fiică duhovnicească

  2. Doamnă Mihaela Slaina,

    gestul dumneavoastră, de a înregistra și de a ne trimite, spre folos ecumenic, slujba de înmormântare a Părintelui dv. duhovnicesc face parte din cel mai elementar mod de a-ți exprima bucuria față de cineva iubit dar și datoria de conștiință pentru oamenii lui Dumnezeu, pe lângă care ați stat.

    Oricare dintre fiii duhovnicești ai marilor oameni ai Bisericii trebuie să facă același lucru.

    Și dacă nu scriu despre ei, nu îi înregistrează, nu îi filmează, nu fac fotografii cu ei, atunci sunt fii și fiice netrebnice,care nu i-au meritat, oameni care nu au înțeles, că darurile lui Dumnezeu cu ei nu trebuie păstrate egoist ci date tuturor.

    De aceea vă binecuvintez gestul și dragostea, vă înțeleg durerea care nu poate fi reparată de nimic și nimeni și vă sunt aproape, dacă dv. veți încerca să transmiteți și altora, noi și noi date despre Prea Cuvioșia sa și despre oricine altcineva, care ne poate umple de bucurie…și nu de teroare seacă.

    Vă doresc numai bine, dv. și familiei dv. și aici sunteți printre prieteni și sunteți încurajată, chemată, dorită, să vă exprimați ca atare, potrivit conștiinței și dragostei de Dumnezeu și de oameni!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén