Pagina de prezentare a revistei Tabor și despre onlineul Bisericii Ortodoxe



Păcat însă că nu ni se acordă dreptul ca, la nivel online, să accesăm câteva numere în mod integral. Eu am primele 10 sau 12 numere scanate personal și citite, prin amabilitatea unei persoane, care este abonată la revistă…și cred că e o nedreptate, pentru cei care intră pe pagina de prezentare, ca să nu existe, pentru mediul online, măcar câteva numere free, dacă nu tot tirajul.

Pledez și voi pleda întotdeauna pentru gratuitatea teologiei ortodoxe în spațiul online și, în același timp, pentru responsabilizarea ei maximă față de problemele pe care le traversăm. De ce? Pentru că concurența pornografiei, a demonismului, a divertismentului deșănțat, a afacerismului cu de toate e de 99 % mai mare decât…replica adevărului. Este evident acest lucru! Nu trebuie să faci studii lărgite pentru așa ceva, ci oricare dintre noi poate să înțeleagă asta cu vârf și îndesat.

Orice facem noi, ca ortodocși, pentru teologia și Biserica noastră este infim, pentru că pe fiecare zi se mai generează încă 300 sau o mie de pagini pornografice și de divertisment iar noi rămânem stagnanți. Dacă înțelegem această realitate în tot dramatismul ei și vrem să facem ceva, în mod real, pentru credincioșii noștri și pentru însănătoșirea acestei lumi bolnave profund, trebuie să vrem să fim în fluxul zilei și nu să rămânem anacronici.

Saiturile patriarhiilor ortodoxe, ale episcopiilor, ale editurilor, ale revistelor, televiziunilor și radiourile ortodoxe din toată lumea, dacă faceți un tur de forță peste tot, la nivel online, veți vedea că dau foarte puține date, știri, file video sau audio, cărți sau ce mai vreți dumneavoastră în mod gratuit. Paradoxal, gratuitatea și discuțiile online cu ortodocșii, ale mediilor online ortodoxe, lipsesc aproape cu desăvârșire.

Eu nu am găsit televiziune sau radio ortodox, care să aibă emisiuni live cu ascultătorii, în care aceștia să interacționeze la nivel online. Dacă ar fi, să zicem, pe undeva și eu nu le-am găsit, atunci e o raritate. Televiziunile seculare au și bine fac. La fel și radiourile seculare, care au și strem video și audio la nivel online, pe lângă chat și mesagerie instantă cu cititorii, privitorii, audianții lor.

Adică fără gratuitate și dialog, fără proiecte exclusiv pentru mediul online, fără proiecte de durată, create de specialiști, de oameni  speciali pentru fiecare segment, care să știe cu ce se mănâncă tema respectivă și nu de oricare ageamiu, care crede că se pricepe și la Liturgică și la Dogmatică și la Extremul Orient și la arte culinare.

Acesta e rezultatul dezarmant pe care un credincios de-al nostru sau oricare îl găsește la nivel online. De aceea Biserica Ortodoxă ecumenică, de peste tot, de pretutindeni este, după părerea mea, cu vreo 30 de ani în urmă  în comparație cu media seculară la modul în care se prezintă, la  gradul ei de influență, la modul în care se inserează în spațiul ei de facto.

Adică nu are o aderență reală, entuziastă, constrângătoare la propriul ei public, la proprii ei credincioși, pentru că proprii ei credincioși, în mare măsură, le găsesc lamentabile, fără nerv, înapoiate mediatic, adică nu îi atrag și nici nu îi incită.

Nu trebuie să mai iei, de aici încolo, mașiniști și editori video, cameramani sau mai știu eu ce de la o televiziune seculară, ci Biserica Ortodoxă trebuie să facă școli speciale de media ortodoxă. Școli, academii, în care să se prezinte jurnalismul de online, de televiziune, de radio, așa cum avem secție de literatură  + teologie sau asistență socială + teologie sau pictură și teologie.

Dacă lumea se schimbă, dacă tehnologia ne provoacă, dacă știința ne asaltează, dacă oamenii sunt alții…și Biserica trebuie să fie mereu atentă și în pas cu noutatea existențială a oamenilor. Și pentru asta ai nevoie de oameni care, în mod real, știu și pot să facă asta.

Așa se explică de ce bloggingul ortodox e o  șalupă  în derivă: pentru că nu are oameni, care să-i fie la cârmă. Și dacă nu ai oameni la nivel online, înseamnă că nu îi ai nici în Biserici, acolo, unde sunt credincioșii noștri, dar faci parte din ierarhia Bisericii.

Dacă preotul slujește, vorbește, are inimă și viață teologică, dacă gândește și trăiește ortodox, ce face în plus, cu tehnologia de astăzi,  de nu poate să se filmeze cu telefonul mobil sau cu o nenorocită de cameră video, care acum costă de la 300 de lei în sus, cu un reportofon umil, de nici 200 de lei, sau să își editeze pe computer predica, dacă tot a scris-o de mână sau ne poate spune, două-trei idei din ea, după ce o rostește?

La fel, credincioșii: ce mare lucru fac, dacă pun 10 poze cu ei sau cu ce le place, două file dintr-o carte, scanate sau trei idei dintr-o rugăciune, viața unui Sfânt, mai știu eu ce altceva? E foarte ușor să faci online, extrem de ușor, dacă te pasionezi, dacă te dedici. Acum nu veți face toți, să nu ne iluzionăm!, capodopere. Veți face la nivelul minții și al vieții dv., însă veți face.

Și dacă nu veți face dv. ceva pentru Biserica și credința dv. vor face arabii, indienii, catolicii, actorii, dansatoarele, cei care vând computere, pentru ei…iar dv. veți șoma. Șomaj tehnic.

În concluzie, Biserica noastră Ortodoxă cred că trebuie să ajungă la concluzia înțeleaptă de a-și liberaliza, de a-și democratiza, de a-și gratuiza cărțile, colecțiile, tezaurul de credință, cultură, iconografie etc. și, adioma ei, toate celalalte biserici și comunități religioase.

Adică am nevoie de tetraevanghelul nu știu care, de manuscrisul 1456 de la Athos, de icoanele de pe catapeteasma Bisericii din satul cutare, de vreo 500 de ediții ale Sfintei Scripturi, pentru că am nevoie pentru un studiu sau de toate versiunile Sfântului Vasile cel Mare la comentariul la Hexaemeron și trebuie să le găsesc …atunci ele trebuie să fie online și să le găsesc în trei secunde.

Dacă vom mai sta cu colecțiile patristice sub praful bibliotecilor și al ciupercilor de tot felul, dacă vom mai sta cu bibliotecile și muzeele noastre închise, dacă nu vom da voie să se filmeze și să se înregistreze lucruri din Bisericile, Mănăstirile și lăcașele noastre de cultură…vom fi neimportanți pentru lumea de astăzi, pentru că nu vom fi cunoscuți.

Copilul și tânărul secolului al XX-lea va accesa ceea ce e peste tot, nu ceea ce nu există!

Și dacă cântăreața Lulululu se va dezbrăca în clipul ei și copilul și tânărul secolului nostru se va uita la ea, mai vine ereticul Bill și îi spune că Dumnzeu e femeie și îi dă și argumente în neștire sau vine ufologul și îi spune că extraterestrul Fernando i-a dat un interviu despre viața pe planeta XQQQQ, vor pierde timpul în fața acestei oferte și nu a unei pagini din Ioan Gură de Aur sau a unei Icoane făcătoare de minuni.

Nu numai că Biserica Ortodoxă trebuie să fie prezentă la nivel online și gratuită în tot ceea ce face, ci trebuie să fie arhiprezentă și insistentă. Trebuie să te determine, cu tact și realism, ca să îi consumi adevărul și viața ei dumnezeiască.

Ați văzut când intrați la ziarul X românesc și nu puteți să citiți un articol din cauza reclamei la benzină sau brânză? Așa trebuie să fie propovăduirea Bisericii: stresant de prezentă! Trebuie să se bage peste tot, să se pronunțe în orice problemă, să se instruiască și apoi să se pronunțe.

Pentru că nu poți să spui tot ce îți trece prin cap, numai pentru că ești un reprezentant al Bisericii și ăia, care știu cum e treaba, să te creadă și să te și…aplaude. Nu, vom fi ridicoli, dacă ne vom pronunța acolo unde nu stăpânim situația! Dar vom fi cuceritori, acolo unde vom avea oameni, care știu multiple lucruri, care pot și știu să vadă duhovnicește, teologic, și filmul, și piesa de teatru și reclama și știrea și omul…

De aceea, oamenii Bisericii trebuie să aibă zeci de specializări în n domenii de aici încolo și nu numai pe foaie, scriptic, ci real. Nu trebuie să vii numai cu o diplomă, două, trei,  5 referințe date de către oameni, care te cunosc și îți umflă situația ta personală, adică mint frumos despre tine, ci trebuie să vii cu proiecte terminate sau în derulare, pentru că acelea ești tu.

Adică ce faci teologule, preotule, ierarhule cu viața ta? Ce ai făcut! Ia să vedem ce aderență au avut și au ele la lumea reală. Nu să scriem și să nu ne citim între noi și să credem că am făcut. A face înseamnă a avea impact. Dacă facem un colocviu, un congres, o întâlnire teologică panortodoxă trebuie să măsurăm impactul lor. Și, ca să îl măsurăm trebuie să punem la îndemâna tuturor și pe canale imediate sau mediate…ce s-a discutat acolo.

Nu e de ajuns doar să dăm știri despre congresele teologice, ci să spunem cum, cine, ce s-a discutat. Dacă nu știm ce s-a discutat, cine au fost cei care au vorbit, ce contribuții majore, speciale au produs și în cât timp, adică cât s-au muncit pentru noi…rezultatele sunt aproape nule.

Bierica trebuie să se audă în societate ca un glas de trăznet!

Ea trebuie să vorbească profetic, cu putere și în mod responsabil și impunător pentru societatea vremii noastre. Dacă Biserica e divino-umană, dacă e  Treimea în mijlocul nostru, cum de nu se mai aude decât firav, ca puiul de găină, care abia iese din găoace în lumea noastră, dar se aude grav și seducător, glasul decadenței?

Pe mine mă înfioară lentoarea, apatia, anacronismul și lipsa de palpitație duhovnicească din viața multor oameni ai Bisericii. Cum de nu jubilăm, cum de nu sărim în sus de atâta bucurie, în mod zilnic, ci tratăm viața Bisericii și responsabilitatea noastră pentru întregul mapamond, mai rău decât ne tratăm o măsea stricată?

Când te doare măseaua nu dormi toată noaptea, te zvârcolești continuu, te uiți numai la ea…nu mai știi când răsare soarele să ți-o scoți la medic… Pentru că boala e în tine. Nu o poți da afară din tine. La fel, dacă râvna lui Dumnzeu și bucuria Sa ar fi în noi, atunci am găsi milioane de metode de a face ceva pentru Biserica lui Dumnezeu și pentru aproapele nostru, de orice culoare, religie și sex ar avea sau indiferent de orice prostie i-ar trece prin cap.

Însă, dacă nu vom striga cu putere, noi, ca Biserică a lui Dumnezeu Cel Viu, va striga Satana prin acoliții lui și viitorul nostru va fi și mai lamentabil decât până acum. Dacă acum Biserica Ortodoxă e Cenușăreasa fără papuci și fără strai impunător și care stă după ușa balului istoriei, mâine, Doamne ferește!, putem avea proasta bucurie, de a ne trezi că suntem invitați să ne autoexilăm în pustiu, acolo unde nimeni nu mai are ochi de noi…

Însă Biserica este și trebuie să rămână în societate, pentru că este lumina și sarea pământului. Ea este Farul, prin istorie, al lumii și Focarul iradiant al îndumnezeirii umanității și al întregului cosmos. Dar Biserica e și o parte din noi și noi o tragem în jos, dacă nu bătem fierul cât e cald și la specializarea lumii noastre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *