Italiană pentru români (6)

Nu trebuie să eviți lucrurile care te fac mai plin…de înțelepciune. De aceea, trebuie să știi, că: il libro e suo = cartea este a sa. E a sa și nu a altcuiva. De aceea, când iei o frază dintr-o carte trebuie să o și citezi, într-o lucrare științifică, pentru că nu îți aparține. Dacă nu o citezi, urmările sunt că ești…un hoț lamentabil.Și cartea din hoție…nu e inginerie, ci prefăcătorie.

Însă există și: senza voglia = fără voie. Voglia= voie. Vă aduceți aminte de moglia, de data trecută, care e soție…și nu molie.

in montagna = la munte; in cima = în vârf; al mare = la mare; allo stop = la stop, adică la intersecție…

Forza, ragazzi! = Curaj, copii! Cu forza o știu fotbaliștii…Dar, când vreți să vorbiți cu o doamnă, spuneți: Signora, sia gentile! = Doamnă, fiți amabilă! Gentilețe, gentilisim…Și, dacă duci geanta e ori gentilism….ori servilism.

Numai că gentilismul e dezinteresat, pe când servilismul sau pupincurismul e interesat și e hoțoman. Dar, uneori se confundă servilismul cu gentilismul sau gentilismul cu servilismul…și subalternii par drăguți sau șefii par drăguți…când, de fapt, sunt indolenți și prefăcuți.

Acum, dacă aveți copii: Zitti, bambini! = Liniște, copii! Da, la pisică se zice t…iar bambinii sunt copiii. Există copii frumoși, copii râzgâiați, copii geniali, copii de bani gata, copii din flori, copii de pripas, copiii nimănui…

Și, răul din noi și dintre noi se produce și se provoacă, când…ești un: uomo di cuore duro = om tare la inimă, rău, indiferent. Inimă dură, inimă de țigancă, inimă parșivă, inimă împuțită, inimă bolnavă, inimă albastră, inimă și inimioară, inimuță, inimos, Inimăroiu…

Giorno e notte = zi și noapte. Când totul e giorno, adică când mai ai zile, înseamnă că nu te-a lovit gripa porcină, nici tramvaiul, nici nu ți-a căzut Casa Poporului în cap și nici vreo rachetă.

Acum, dacă intri la veceu sau ieși din metrou, trebuie să știi că ingresso = intrare iar uscita = ieșire. Trebuie să scrie undeva, mare. Când intri atunci ești agresiv, intruziv, iar când pleci, atunci o ușchezi, adică o iei la sănătoasa, adică pleci ca nebunu’ de capul tău. Ușcheală…cred că vine de aici, de la uscita = ieșire.

Acum, un proverb, știut în română: Chi semina vento, raccoglie tempesta = Cine seamănă vânt, culege furtună. Vento= vânt, ventilație, vânturi…pardon.. iar tempesta, tempestiv, intempestiv… Vine ca Vântu în viața ta…și te lasă fără bani în conturi.

Adică, uite, nu e, asta are, asta n-are, balerina dansatoare… ți-au luat băieții banii și te lasă cu buza umflată…pe post de… curgătoare în jos. La o adică se poate curge și în sus…nu asta e problema! Se poate curge și lateral…sau razant cu moartea…

Noi, românii, cred că avem o problemă cu pleonasmul…pentru că nu ne gândim viața decât fals realistic și nu și subatomic, adică intramolecular sau mergând pe lună sau în veșnicie. Pentru că nu în toate sistemele de viață a curge în jos sau a cădea în jos…înseamnă și…a cădea, de fapt.

La fel, aceeași problemă avem cu superlativul, când vorbim despre Dumnezeu și viața sfântă, unde există mai desăvârșitul și mai sfântul, care sunt o realitate, pentru care nu avem termeni de comparație proprii, la nivel uman. Există Sfinți mai Sfinți decât alți Sfinți și stări duhovnicești mai desăvârșite decât alte stări duhovnicești…și nu ai termeni ca să exprimi așa ceva.

Viața, experiența, bate nu numai filmul, ci și limba română și oricare altă limbă a lumii, pentru că e mai bogată decât lexicul și decât culoarea și decât sunetul și decât mișcarea. Dacă ajungi să trăiești stări, experiențe, dincolo de normalul acesta îngust, pe care îl știu mai toți, de normalul senzorial și intelectual, trăiești stări, care nu mai au termeni de comparație.

storia = istorie; la tavola = masa; il sasso = piatra; la bellezza = frumusețea; la malattia = boala, adică la noi: maladia, care e același lucru.

l’amicizia = prietenia, amiciția; la pioggia =ploaia; l’arcobaleno = curcubeul, adică arcul de apă prin care trec razele soarelui și îl vopsesc.

Dacă la noi substantivul e mai hoț, pentru că are și neutru, la italieni  substantivul  e ori albă, ori neagră: masculin sau feminin. Genul e stabilit de terminație sau de sensul substantivului, adică trebuie să îl simți ce vrea, ce îți spune substantivul într-o frază.

Dar, până dăm cu capul în substantiv…vă urez noapte bună!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *