Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

De ce majoritatea ortodocșilor nu își merită convertiții?

Pentru că pe noi nu ne interesează să căutăm oameni…ci convertiții caută adevărata Biserică și apoi, noi, băieți inteligenți, facem cărți și conferințe cu ei.

Cazul de față, al domnului Klaus Kenneth, e paradigmatic pentru discuția de față. Și e paradigmatic pentru indolența noastră vizavi de oameni, pentru că, dacă nu se lăsa intervievat și nu se lăsa pozat și filmat, ca să facem bani de pe urma lui, putea să fie de un milion de ori mai extraordinar sau mai Sfânt…că nu îl vedea nimeni din România.

Și acum, toți se bulucesc la Klaus, ca să îl audă într-o germană tradusă, toți se bulucesc la Dan Puric, ca să îl audă…după ce el a ieșit la rampă și nu înainte de asta…dar nimeni nu îi văzuse pe băieții ăștia și pe alți o mie ca ei…până ce nu au devenit profitabili.

Nu, nouă nu ne plac convertiții!

Noi nu facem nimic ca să convertim lumea la dreapta credință!

Noi ne închidem în carapacea noastră și în mârlănia pe care nu știu de unde am împrumutat-o atât de bine și o ținem strâns la sân!

Și că e așa și nu altminterea, e că toată lumea se bulucește numai spre cel care aduce bani astăzi…și nu spre orice fel de convertit, potențial convertit sau catolic, musulman, evreu, hindus cu dor de convertire, de nou, de Biserica Ortodoxă.

Nu, tinerii sau mai puțin tinerii sunt duși de la spate…doar spre convertitul care a dat-o la pace cu noi, adică doar spre cel care a devenit noua vacă de muls a profitorilor români ortodocși.

Adică, dacă iese banii dintr-un convertit, dintr-o carte la modă, din Sfintele Moaște, dintr-o Icoană făcătoare de minuni, dintr-o reală sau presupusă minune noi o comercializăm imediat, televiziunile o filmează, ziarele și blogurile o scriu…și toată lumea e fericită.

Numai că, un privitor atent și neimplicat, se indignează văzând cât de comercială, de financiară e credința noastră.

După ce își termină turneul  Romeo Petrașciuc cu Klaus Kenneth…cine îl mai audiază pe Klaus convertitul? Nu vi se pare că Klaus și al nostru, de acum, e un fel de Madonna la București, doar o senzație, care nu schimbă mentalul public al profitorului ortodox sau al celui care vrea doar senzațional?

Nu vi se pare că conferințele ASCOR sau conferințele de tipul Danion Vasile sau mai știu eu ce alt fel de conferințe doar…vulgarizează ideea de mărturisire a credinței sau de teologie sau convertirea în sine, pe măsură ce le banalizează? Pentru că poți să îl privești pe Kenneth pe net sau  să îl auzi la conferință…dar, poate, cu harul lui Dumnzeu, doar unul sau doi s-au gândit serios să facă și ei ceva cu viața lor, pe când restul…au venit ca să plece…sau să mai râdă cuvios.

De ce nu ne merităm convertiții? Pentru că ei vin de unii singuri  la noi și ne arată cât de frumoși sunt după ce au suferit atâta…Dar la noi ce fel de frumusețe, de experiență văd?

Nu noi i-am văzut pe ei, ci ei ne-au văzut pe noi! Noi nu i-am căutat pe acești dumnezeiești convertiți! De aceea nici nu îi merităm prea mult sau deloc.

Și acum vin și ne dau lecții, lecții dure, despre ce înseamnă să nu stai la căldurică, ca noi și să cauți, să cauți, să cauți cu exasperare, cu nervi, cu speranță, cu deznădejde, cu neiubire…pe Dumnezeu și adevărata Biserică.

Și când vine chinezul sau coreanul sau hindusul la dreapta credință și se gândesc că au scăpat de toate, dau peste caricaturile de ortodocși care suntem, de la care nu prea au ce învăța, iubiții mei!

Dacă nu ne vedem pe noi, ortodocși cu ortodocși, de aceea nu-i vedem nici pe cei de altă credință și nici pe cei care mor după Dumnezeu, mor de dorul Lui.

Duceți-vă la conferințe pe mai departe, scoateți bani pe mai departe din convertiți, fiți la fel de bădărani în continuare, numai că amintiți-vă, vă rog, că vine scadența pentru ortodocșii, care stau la căldurica harului, dar au nasul înfundat ca să-i simtă mirosul!

Did you like this? Share it:

Previous

A apărut și căutătorul de torrente al lui Google

Next

Proiectul traductorial Stăniloae vs. alte proiecte traductoriale românești

16 Comments

  1. imi place ideea articolului. chiar dacă e dur responsabilizează extraordinar şi trebuie să recunoaştem că în mare măsură aceasta este realitatea…

    aş prefera să pun şi altfel problema. credeţi că dacă nici măcar acest lucru nu s-ar realiza, noi aşa cum suntem, retardaţi şi plini de infumurare, am fi mai câstigaţi? nu există un plus din aceste evenimente, conferinţe, cărţi s.a.m.d. ? îmi place totuşi să cred că calitatea vine din cantitate.

    calitatea creştinilor de azi nu este decât jalnică… eu unul recunosc. însă cu puţin efort ne putem redresa spre liman.

    primiţi salutările mele

  2. Dragă Trandafirescu,

    când spun că nimeni nu i-a văzut mai înainte, ca ei să dea din plisc…înseamnă nimeni nu a avut ochi duhovnicești, adică sfințenie, ca să vadă că în oamenii ăștia zace ceva, mai mult decât în alții…

    Adică noi suntem varză la vederea duhovnicească, nu vedem nimic, suntem orbi de-a binelea și dacă ne spune unul: Bă, vezi că Părintele X e Sfânt, pentru că mi-a zis mie duhovnicul meu, toți dau buzna…dar ei nu simt nimic din toată afacerea asta.

    Mulțumesc pentru că ai stat să citești!

  3. Nu cred că trebuie să minimalizăm importanţa conferinţelor.

    Desigur nu toate sunt bune şi… de dorit…

    Dar, de conferinţele calitative s-au folosit mulţi ortodocşi, mai mici sau mai mari, mai pregătiţi sau mai nepregătiţi în cele ale credinţei…Fac parte din realitatea ortodoxă contemporană.

    Cred că o problemă apare atunci când credinciosul ortodox se limitează, în ceea ce priveşte creşterea lui duhovnicească, numai la participarea la conferinte, devenind un fel de ortodoxus conferentiarus, avid după programul complet al conferințelor ortodoxe din zona în care trăieşte, echipat cu aparat foto, cameră video, reportofon, şi cu întrebări, care de care mai lipsite de sens…

    Spor în toate cele bune!

  4. De acord!

    Reducerea la puțin sau la deloc a apetitului pentru a cunoaște credința ortodoxă și a face ceva pentru ea și în perimetrul ei e marea problemă a tineretului ortodox.

    Eu nu înțeleg cum, pe de o parte, sunt atât de avizi de a asculta două ore ceva, dar nu sunt tot la fel de avizi să studieze 10 ore, acasă sau unde mai pot, credința ortodoxă.

    Dacă ar face asta, pe fiecare zi,atunci, dragă Andrei, s-ar vedea cu vârf și îndesat.

    Întrebările ar fi teologice și nu mucoase, ar emana din ei considerație pentru oamenii care se trudesc pentru ei și, în același timp, i-ar obliga pe conferențiari să o mai rărească cu multele conferințe și să se apuce de mai mult studiu, pentru că întrebările ar începe să îi exaspereze pe conferențiari.

  5. Părinte dragă, în cazul acesta, al lui Klaus Kenneth, tocmai această lipsă de trăire a credinţei l-a îndepărtat de Adevăr, lipsa dragostei, îndiferenţa, falsitatea… omul de plastic ce se bate cu pumnul în piept de cât de credincios e…

    Citiţi această carte şi o să vedeţi cât de rău poate face lipsa exemplului, lipsa dragostei, lipsa trăirii învăţăturii propovăduite.

    Mâine va fi la Facultatea de Drept in Aula Magna la ora 18.00. Poate vă va stârni interesul…

    Cât despre calitatea teologiei propovăduite astăzi… vă sunt fidel în gândire.

  6. Dragă Trandafirescu, dacă vă duceți mâine la conferință, vă rog să puneți, din partea mea, una dintre întrebările de aici.

    Adică: un preot întreabă…și puneți una dintre întrebări, dacă nu trei și înregistrați mesajul dumnealui. Îl vom edita la noi pe platformă, dacă ne faceți această favoare.

    Nu cred că pot veni la conferință, pentru ca să nu cumva să deranjez până peste poate și această conferință.

    D-l Romeo Petrașciuc, cel care face tot pelerinajul ăsta românesc cu autorul de față, cu care am editat împreună o carte, m-ar fi putut invita dumnealui…și nu dv., care, probabil, că nici nu îl cunoașteți.

    Însă dv. faceți asta pentru mine, ca să vedeți cum veți fi dat afară din sală…

  7. cred că în cazul de faţă e vorba doar de o mărturie personală, nicidecum de o dorinţă de schimbare a mentalităţilor maselor;
    pur şi simplu acest om încearcă să ne bucure prin bucuria lui.

    nu ştiu dacă e important dar cunosc bine pe cei implicaţi în proiect de la carte până la turneu. în fine…

    cred că dacă altcineva conferenţia aş fi putut adresa respectivele întrebări, deasemenea cred că în cazul de faţă doar ar jigni invitatul.

    şi totuşi aţi putea veni… 🙂

  8. Daca tot am luat in colimator conferintele atunci trebuie să afirm faptul că această inflaţie de „conferinţe” si „conferenţiari” vine,probabil, dintr-o dorinta a ortodoxului român contemporan de a i se oferi „soluţii la minut”

    Dacă tot suntem o societate „fast food”, „fast everything”,de ce să nu fim şi „fast orthodox”?…

    Asta doreşte, asta i se oferă… De ce să mă chinui să caut soluţii în biblioteci, în scrierile Sfinţilor Părinţi, în alte surse ortodoxe, când, cineva mă poate lămuri pe scurt la o conferinţă?

    Uşor, la îndemână, fără bătaie de cap…

    Spor în toate cele bune!

  9. Niciodată întrebările despre adevăr și despre munca pe care o depui pentru o carte, pentru o conferință sau o expoziție, nu jignesc, domnule Trandafirescu!

    Fără astfel de întrebări, pe care organizatorii ar trebui să le preîntâmpine într-o fițuică dată tururora, nu poți să faci ceva credibil, autentic.

    Cine ești, ce te recomandă să faci ceva, cât ai depus pentru a da din plisc, ce vrei de la noi etc. sunt întrebări normale în fața unor oameni duhovnicești, adică a unor oameni normali la cap și la suflet.

    Tocmai când ascunzi adevărul, când ești un înșelat, când ești un tocsun, când nu ești cine trebuie să fii, adică ești un arogant vorbitor și un prostănac, nu răspunzi la întrebări care sunt fundamentul demersului tău.

    Adică, a mă întreba ce mai fac și cum mă mai simt sau cu ce te pot ajuta, părinte Dorin, ar fi o ofensă la adresa mea?

    A vorbi despre cărțile mele, despre cum le-am scris, despre ce vreau cu ele, este o ofensă?

    Nu, doar prostia e adevărata ofensă, și nu întrebările!

    Întrebările nu sunt niciodată aiurea, ci numai cel care nu știe să le răspundă…cum trebuie!

    Și aștept să puneți, totuși, trei întrebări, pentru că vă dați de bărbat cu vână…bineînțeles, teologică, trei întrebări domnului de la conferință…

  10. Dragă Andrei, dacă vrei fastfud să mănânci fastfud toată viața!

    Dar, dacă vrei mai mult, trebuie să pui osul la treabă, tată, să dai cu mopul prin bibliotecile gândirii, dacă vrei să iasă ceva…ciorbă după tine!

    Îți mulțumesc pentru onestitatea de a discuta!

  11. Cred ca m-ati inteles gresit, sau mai exact nu m-am exprimat eu suficient de clar ca să înţelegeţi corect mesajul meu: prin ultimul meu comentariu am dorit să expun un fapt cu care, personal, sunt în total dezacord, care mă dezgustă… (asta este unul din neajunsurile online-ului, nu intotdeauna reusesti sa transmiti ceea ce simti şi adesea eşti înţeles greşit).

    Şi ca să fiu şi mai explicit: prefer biblioteca,în locul conferinţei, şi o recomand tuturor…

    Spor în toate cele bune!

  12. Te-am înțeles Andrei, din prima…și sunt de acord cu tine!

  13. A răspunde la o întrebare, chiar şi incomodă, este o dovadă a asumării unei reponsabilităţi, a unei transparenţe de bun-simţ.

    Acum, când scriu acest comentariu în vine în minte Hristos Domnul: El nu s-a eschivat în a răspunde întrebărilor, a fost de o transparenţă desăvârşită (dacă îmi este permis termenul), a avut un răspuns pentru întrebarea fiecăruia, o rezolvare pentru probleme.

    „Conferinţele” Lui erau reale, vii şi „schimbătoare de suflete” pentru că nu se propovăduia pe Sine (fapt întâlnit uneori la „conferenţiarii” de astăzi), ci „pe Cel care L-a trimis”…

    Spor în toate cele bune!

    PS: Prea Cucernice nu v-am răspns la mulţumiri, aşadar: Plăcerea e de partea mea!

  14. Îți mulțumesc, Andrei!

    Mă bucur să aud un om cu principii, nu doar cu mofturi!

  15. Anca Maria

    Cam asa e cum spuneti cu conf., dar, intr-o faza, mi-au folosit iar unele rasp. mai le retin.

    Mie nu mi s-a rasp. niciodata-poate erau ca pt duhovnic.

    Ce e sigur – cum spune si articolul – dar mai sarcastic si retoric, majoritatea nu agreeaza convertitii…

    Adica cei deveniti mireni obisnuiti, si nu scriitori si vorbitori.

    Am simtit asta pe pielea mea – cand parca asteptam felicitari pt reintoarcerea – descoperirea Ortodoxiei.

    Nici incurajari n-am avut, iar neincredere prea destula….

    Nu s-a facut deloc gaura-n cer, doar in plan personal si de aceea nici nu m-as gandi sa scriu sau sa mai povestesc despre asta, desi, la fel, ca la Klaus, momentele cand Dumnezeu a intervenui in viata mea sunt impresionante…

    Si mie mi-a salvat viata – chiar de 3 ori- pana a fost evident ca mai am ceva de facut…

    Sunt 9 ani de atunci, dar totul e ca-n prima secunda.

    Totul a devenit cadou si raspundere

  16. Ziarul Cotidianul a publicitat astăzi 10. 11. 2009, acest articol.

    Îi mulțumim frumos domnului Radu Pircă!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén