Proiectul traductorial Stăniloae vs. alte proiecte traductoriale românești

Părintele Dumitru a simțit de tânăr ce trebuie să facă ca teolog, de aceea a început să traducă din Sfinții Părinți, din fundamentalii teologiei (Sfântul Dionisie Areopagitul, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama etc.) și să îi comenteze, pentru că și-a dat seama că românii ortodocși nu își cunosc fundamentele credinței și nici nu au un limbaj teologic apriat pentru secolul al XX-lea.

Comentariile sale infrapaginale și modul în care traduce textele grecești sunt ori cuvânt cu cuvânt ori explicative, o traducere lărgită a sensurilor grecești, însă nu sunt niciodată didacticiste în sensul rău al cuvântului: adică filologie fără Duh. Sfinția sa nu a făcut niciodată traducere fără românizarea și ortodoxizarea textului. Tocmai de aceea, creștinul ortodox român, care nu știe o altă limbă, poate să creadă că Sfinții traduși de părintele Dumitru din greacă…au fost români.

Și ei au fost și români sau au devenit și români, pentru că Fericitul Dumitru Stăniloae, Părintele nostru, al tuturor teologilor români și credincioși români, de la care am învățat, de fapt, teologie în limba română, i-a trecut prin simțirea și gândirea sa și i-a făcut prieteni intimi cu mintea și inima noastră.

Adică proiectul său traductorial a fost soteriologic în ambele sensuri: și pentru el și pentru noi și, în același timp unul de românizare a fundamentelor teologiei ortodoxe, a reperelor, care nu pot fi neglijate, în niciun fel, din Tradiția Bisericii.

Adică părintele Dumitru a tradus firesc, în limba românilor, pe Sfinții lui Dumnzeu, i-a tradus cu toată personalitatea lui și a lor, pentru că nu a dorit să îi rectifice, să le tragă la geoale Sfinților, că vezi Doamne, unul a zis așa, dar era altcumva…ci a învățat de la ei. A învățat de la ei, a devenit unul ca ei și s-a iubit cu ei, cu Sfinții lui Dumnezeu.

Tocmai de aceea proiectul său traductorial, chiar dacă se învechește lingvistic, chiar dacă mai poate fi îndreptat pe ici pe colo, din cauza prafului timpului și a noilor descoperiri în domeniul teologic sau reconsiderări teologice, nu se poate învechi în mod fundamental și rămâne peste veacuri (dacă știm să îl păstrăm cu sfințenie), pentru că reprezintă modul firesc și sfânt prin care se receptează și se transmite sfințenia Bisericii.

După 1993 însă, proiectele traductoriale personale, majore, în România…au fost doar…unul. Și acel proiect se numește Ioan I. Ică jr. Cu toate disonanțele  sau asperitățile sale față de proiectul Stăniloae, proiectul Ică jr. este tributar predecesorului său, dar reprezintă jumătate din primul. La părintele profesor Ică jr. nu apar notele comentatorului, ceea ce înseamnă că implicarea sa nu e totală sau nu e dusă până la capăt, dar apare bibliografie recentă și dorința de a continua, în România, etalonul Stăniloae, acela de a recupera pe fundamentalii Tradiției Ortodoxe.

Dar proiectul Ică jr. e posibil în foaie numai pentru că traducătorul nostru posedă…editură proprie. Dacă nu ar avea o astfel de mașinărie birocratică, proiectul Ică jr. ar fi, ca și proiectul meu traductorial (încă în mod incipient ieșit la lumina ochilor oamenilor) un proiect… auxiliar de bun, dar pe care nu l-ar vota nimeni. De ce? Pentru că în România se citesc doar cărți de rugăciuni, acatiste, cărțulii mici…și nu cărți de teologie, care te căpiază de cap.

Proiectul Stăniloae a beneficiat, în parte, de editarea sa la editura oficială a Patriarhiei Române, tocmai de aceea a și rămas printre noi. Și el putea să moară…odată cu băgarea sa în pușcărie sau cu neîntoarcerea sa la catedră sau cu excluderea lui dintre preoții României, pe te miri ce făcătură de partid sau de culise.

Ce am făcut și facem noi pentru Stăniloae și pentru Ică jr., care ne-au tradus pe Sfinții lui Dumnezeu, pe fundamentalii, pe baza cărora toți ne credem ortodocși și nu eretici? Urmează o amplă tăcere… De fapt, o astfel de tăcere ne apucă, ochi în ochi cu ochii Dreptului Judecător, Care va întreba, tot la fel de direct și de calm, acest lucru…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *