Mărturie despre o formă de posesie demonică mai puțin obișnuită

În Letopisețul cantacuzinesc al lui Stoica Ludescu se vorbește, la un moment dat, despre pedeapsa pe care o suferă Grigore-vodă, de la Dumnezeu, pentru uciderea postelnicului Constantin Cantacuzino în trapeza mănăstirii Snagov, de ziua Sfântului Ignatie Teoforul:

„iar Gligorașco deaca veni de la oaste și al doilea rând /a doua oară/ , la august 1712, și lui încă-i trimise Dumnezeu judecată, că se bolnăvi un cocon /copil/ ce avea, foarte rău și făcea grozăvii multe. Că era mic, înfășat, iar el sărea ca unul de 30 de ani și tot țipa și zbiera, ca caii, până-și dede duhul.

Și-l îngropară în biserică la Mihai-vodă. Iar Gligorie-vodă încă să întristă și tot să căia de moartea lui Constandin. Și pierdu mintea și sfatul, cât nu știia ce face, ci umbla, tăvălindu-se din zi în zi”.