Matt Mullenweg spune la mulți ani lui Firefox la 5 ani de existență. Cum e și browserul nostru, cred că Firefox a avut o evoluție fulminantă și că apropiatul 4. 0 va aduce noi utilitare tot la fel de fiabile și de avantajoase.
Adevăratul online e al unor specialiști în ceva, al unor oameni care se pricep la ceva anume sau la mai multe. E vizibil acest lucru! Dacă ești artist, faci un online în domeniu: picturile tale, poezia ta, sculpturile tale și ale altora. Dacă ai o inițiere în tehnologia calculatoarelor sau în programe…te prezinți cu această chestiune. Dacă faci agricultură…pozezi plante și vorbești despre culturile pe care le cultivi. La fel dacă faci modă, politică, studii economice, juridice etc.
Tocmai de aceea am spus că onlineul nu e pentru amatori. A, că fiecare, oricum și oricine ar fi el poate să aranjeze niște informații pe un blog, luate de oriunde…de acord! E libertatea oricui să iasă la înaintare cu ceea ce…nu îi aparține. Dar, dacă vrei să fii luat în seamă…trebuie să vii cu ceea ce știi să faci și faci în mod angajat. Cu ceea ce faci de mult și nu de două săptămâni.
Onlineul înseamnă să creezi și în urma a ceea ce creezi să se strângă în jurul tău un public. Adevărata comunitate nu sunt vecinii tăi de bloc, prietenii tăi, parohia sau congregația din care faci parte, ci oamenii care au aceleași căutări și nevoi spirituale și reale ca și tine. Iar dacă publicul e sau nu e atât de explicit, vocal sau sesizabil, asta nu înseamnă că faci ceva prost…dacă faci ceva genial de bine.
Deci onlineul e apanajul specialiștilor, ceea ce creezi cheamă publicul…însă nu se confundă publicul cu creatorul de online, cum nu se confundă creatorul de TV cu publicul telespectator.
Publicul dă niște indicii despre el, despre cum simte el ceea ce tu faci…și nu neapărat despre tine! Ca să dea publicul indicii reale despre tine…trebuie să fie și ei ca tine, specialiști în ceva…și să nu fie doar crispați sau invidioși pe tine, că atunci spun tâmpenii tot la fel de multe și mari, ca și publicul fără cultură teologică sau literară, ca în domeniul meu.
Însă…onlineul despre care eu vorbesc e cel de calitate, e cel pe care trebuie să îl trăim și spre care trebuie să aspirăm cu toții. Așa, că eu iau trei poze de undeva și fur articolele altora și fac două comentarii banale…nu înseamnă a creea online de calitate…ci a mă juca cu timpul meu într-un mod pueril.
A nu se confunda însă publicitarea cuiva…cu articolele și creațiile tale! Publicitarea cuiva e un gest de bun simț sau de reverență față de un anumit autor…și nu un furt intelectual! Pentru că nu ți le asumi ci…le admiri și îi îmbii și pe alții să le admire.
Sunt rari creatorii de online cu principii și cu proiecte gratuite. Teologie pentru azi e printre rarele platforme autentice…și nevândute unor interese minore, pentru că urmărim să îi educăm pe oameni pentru a fi creștinii ortodocși ai timpului lor și ai societății lor.
Dacă priviți cu atenție în jur veți obsera bannerele publicitare contra cost, partizanatul politic sau ideologic, blogul ca nadă pentru brandurile autohtone sau autohtonizate sau pentru interese personale mizere, articolele la comandă…și doar foarte puține sunt medii personale în care cineva vorbește altora, în mod calificat despre anumite lucruri…pentru că vrea…și, mai întâi de toate, o face pe banii lui.
Brandiștii noștri și-au ales câteva nume de creatori de online și fac din ei râma…pentru undiță. Adică avem de vândut o mașină nou nouță, șic, abia importată, noua variantă a Windowsului, deschidem un hotel și nu are cine să ne facă publicitate, nu-i nicio problemă, alegem trei fraieri de bloggheri și le dăm ceva și apare scrisul și pozele cu noi.
Așa au apărut vedetele onlineului: din prostituare interesată. Care dă mai mare, ăla e mai frumos! Și tocmai de aceea tot auziți nume sonore pe la televizor sau pe net, pentru că ele trebuie să vândă…Băieții și fetele astea sunt niște saituri porno sau publicitare pentru fraieri: te uiți…și ăia câștigă rating și bani după urma ta!
Tu te duci că se spun poante, glumițe la ăla pe blog și de aceea sari ca prostu acolo…Dar el câștigă bani de pe urma ta și câștigă fără să se gândească la tine. Tu, cititorul sau intrătorul la el pe blog ești masa de manevră, manipulatul și nu unul care ești respectat de către el. Dacă te-ar respecta nu te-ar ține numai în glume și prostii, ți-ar da ceva din cunoștințele lui.
Dar, cel mai adesea, prostituatul online…nu are nimic de-a face cu inima largă sau cu știința de carte, ci el e aici tocmai pentru a face atmosferă. E ca fetele care țin mașinile să nu cadă…la expozițiile auto sau fetele care îți dau o bucățică de mezel sau de brânză, pentru că ăsta e jobul lor la supermarket.
Acum, cu campania electorală…lipsa de scrupule este evidentă…Priviți în jur, cine și ce spune și ce prezintă…și vă dați seama cu cine țin și de cine sunt plătiți ca să scrie ceea ce scriu.
Citiți blogurile cu atenție critică!
Nu vă lăsați păcăliți de amatorismul atotștiutor și de divertismentul fără substanță!
Când cineva nu are gânduri serioase la nivel online, ori gâfâie din greu de atâta scris ori își dă arama pe față, când nu mai ține.
Spre exemplu, dacă te cheamă Mihail Neamțu și pui…banner cu TB de la începutul campaniei electorale, ești încorporat politic, ești băiat de mingi sau nu? E la nivel online doar pentru a-și face reclamă la cărțile publicate și pentru a servi politic.
Când am spus că Savatie Baștovoi a venit la nivel online pentru ca să își relanseze vânzarea de carte și nu pentru ca să scrie online…a sărit de fund și el și acoliții săi, ca fetele mari. Dar lucrurile s-au confirmat…pas cu pas. Nu e niciun dubiu. Oricine poate să vadă asta. Are blogul acesta și altul al editurii sale și omul e după bani…și nu după luminarea poporului.
La fel Laurențiu Dumitru: are blog pentru revista lui, pentru cărțile lui și pentru reclama publicitară de pe dreapta sus.
Nu au proiecte gratuite niciunul dintre cei trei enumerați…ca și mulți alții ca ei.
Numai interesul personal îngust, banii, popularitatea…și cam atât.
Ei își țin la foc scăzut publicul sau își caută public la nivel online și blogul pentru ei e un fel de faleză, pe care fetele mari ies ori la măritat ori la produs.
Adică ce s-a vrut să fie blogul la început…și ce a ajuns. În loc să fie un proiect gratuit, făcut din bucurie și pentru a educa, făcut cu entuziasm și cu multă dăruire personală…e folosit acum ca spațiu publicitar egoistic.
El e nada, e râma pentru ceea ce nu se spune…dar se înțelege printre rânduri, dacă urmărești pe cei care stau la cârma lor.
Rușine pentru acest lucru!
Și mare atenție pentru dv., care sunteți păcăliți metodic…de către astfel de medii, care nu sunt interesate de dv., ci de propria lor imagine, de propriul lor buzunar…și nu se gândesc să jertfească din timpul lor, în mod gratuit, pentru nimeni!
Pentru primele 6 italience…
În ce se termină substantivele, adică ce terminație de gen au? La masculin se termină în -0, -ma, -ore, -ere, -one, -ile, -ale și consoană, pentru ca femininele să se termine în: -a, -ione, -aggine, -igine, -uggine, -trice, -ata, -i. Terminații comune la fem. și masc. : -e, -ista, -cida, -ente, accentuarea ultimei vocale.
lo scherzo = gluma. Scârțar? il quadro = tabloul. Tabloul e pus în cadru, în ramă…
la ferita = rana. Adică, dacă nu te ferești…atunci te rănești… Îți taie piciorul fierăstrăul, Doamne ferește!…
il calore = căldura. Are multe calorii, calorifer, căldură… il dolore = durerea. Dolorism: accentuarea prea mult a suferinței, plăcerea de a suferi sau de a evidenția suferința. Însă il vapore nu vorbește despre vapor ci despre abur, articulat. Aburul sunt…vaporii de apă…
la canzone = cântecul. De unde canțonetă în română, pentru a desemna un cântec scurt de factură italiană. Cazon…dar și cozonac… Apropierea dintre ele e că ai nevoie și la garnizoană…de cozonaci, clătite, tortulețe, prăjiturele, băutură…femei?!!!Nu! Liniște și disciplină! Noi suntem aici pentru a apăra patria! Dar, la o adică, că tot suntem bărbați… putem cânta: Nu ne mai trageți pe dreapta!
il sedile = scaunul. Sădilă? A sta, șezut…sadism? Dacă stai prea mult degeaba…te apuci de monstruozități…
Acum e acum, pentru că il campanile = clopotnița iar la cambiale = poliția. Adică pun ăia mâna pe tine și te fac la două, trei, patru mâini…adică te burdușesc cu ceva pumni, bastoane și picioare în…anumite organe. Apoi nu mai recunoaște nimeni evenimentul, se mușamalizează, că să vezi, că noi nu…până le dai argumentul video sau audio.
Când aduci filmul cu ei când te bat: dau înapoi! Adică, dacă nu ai cu ce filma…poți încasa.
Pe ăsta îl știți la sigur, pentru că la noi e neologic: l’avarizia = zgârcenie/avariție. Avarul e cel care strânge banii la saltea, moare…și aruncă nepoții salteau la gunoi…după care își dau cu pumnii în cap…pentru că toată averea babii sau a moșului era în saltea.
Și la via = strada și nu via cu struguri. De aceea pe bloguri, mai scriem câteodată în loc de sursa sau aici…via X, adică de unde am luat noi poza sau știrea.
Pentru italieni maestra = învățătoarea, numai pentru noi cuvântul e… ceva pompos. Dacă îi zici Maestre, crede că îi zici Dumnezeu, dar nu e așa… Maestrul sau maestra sunt învățătorii noștri, cei care ne învață lucrurile elementare…
Un alt cuvânt, care pentru noi e neologic: vertij, cu plural dublu: vertijuri sau vertije, și care vine de la la vertigine = amețeala. Când ai un vertij amețești, te împiedici, nu te simți bine…Și noi credem că neologismele românești sunt un limbaj savant, când, de fapt, la bază, în limbile de unde sunt preluate, cel mai adesea sunt cuvinte foarte uzitate, adânc încetățenite.
Asta nu cam sună bine în română: pittrice = pictorița. Adică piticania aia e…pictoriță? Sună depreciativ, ofensatoriu. Ofensă, ofuscare, oficiu, oficial, oficină, ofticat, mofluz, neînsiropat, prost crescut, sordid…
la mattinata = dimineața. Matinata….marinata. Pește la cuptor, pește în sos picant, pește cu lămâie în dinți, pește cu ardei iuți, pește cu pește, pește…inima îți crește…
Avem însă și l’estasi = extazul, care se calează pe limba greacă, de unde provine cuvântul de fapt. Schimbare de stare ontologică prin intermediul harului dumnezeiesc, prin care suntem ridicați la vederea slavei Treimii.
il latte = laptele. Nu e mai târziu, ci e acum. Acum îți bei laptele!
la merce = marfa. Nu e vorba de domnul Merce, ci de marfă, marfă angro…De la merce: mercenar, adică ăla care se ocupă cu marfa, cu livratul mărfii. Cel care o cară.
Și ăsta a intrat la noi, ca neologism: homicid (omorârea unui om, actul criminal de a lua viața unui om), de la l’omicida = ucigașul, ucigașa. Apare un homicid, omorârea unui om, când există unul care îl produce. Dar și: la suicida = ucigașa. Suicid, suicidal, cel care se omoară pe sine, care atentează la propria sa viață…
Il cavallo însă nu înseamnă cavalul, ci calul, de unde cabalin.
La domenica = duminica. Și duminica, în italiană, e singura zi a săptămânii de gen feminin…Adică femeile se odihnesc de două ori duminica în Italia, pentru că substantivul domenica e feminin și nu masculin, că neutru nu au, după cum v-am spus deja…
Ultimul substantiv din această seară e: la vite = vița de vie. Deci, când vreți la vite…vreți la turburel de noapte… Însă băutul și curvitul în exces dăunează grav sănătății!
Cele 8 fragmente de până acum…
*
Fără dragoste
Gândurile s-au născut
pentru a fi smulse
și închise cu inima.
Eu nu mai citesc
pentru ca să înțeleg,
ci pentru ca să găsesc
și să mă bucur
de fenomenul aviației.
Azi,
suspendați de noua școală
putem să ne mișcăm masele
și să înceapă frământarea.
Dar nu sunt eu de vină
că adevărul a fost falsificat!
Fiecare și-a luat insigna lui
de libertate
și s-au spălat pe bot cu ea.
Ce ne-a făcut drumul ăsta?!
Cum de nu am simțit
sau nu vrem să acceptăm
nici acum
răul din noi?!!
Vei perora
în baza dreptului utopic de a fi anarhist
când toate puterile tale
trebuie să rămână încolăcite
sub crusta ta de diplomație.
În spatele păcii stă puterea,
nu pacea!
În spatele iubirii stă pasiunea,
nu iubirea!
Oricât aș vrea să fiu eu om cu tine,
tu vei fi animal cu mine,
ceea ce eu detest la culme.
El vrea să trăiască
la subsolul blocului
și să cerșească.
Ea vrea să fie privită cu patimă
și pipăită fără rușine.
Lasă legea să moară, cititorule,
lasă legea să mănânce pandișpanuri
neingurgitabile!
La celălalt capăt al metroului
mă priveți alarmată.
Nu eu sunt de vină!, îți spun…
Tu nu auzi nimic.
Tu știi totul de-acasă,
deși ai venit ca să mă întrebi pe mine
de el.
Te rog, Marina,
nu mă înțelege greșit!
O singură femeie mă poate distruge
cu o singură sărutare.
Nu mă pune să jur
pe semnele pe care nu le
pot concepe!
*
Ce aș face acum dacă aș fi maimuță
Trăiesc o liniște de scandal
și aș vrea să țip puțin.
Nu din ceva anume
ci numai din inteligență…
M-aș strâmba în oglindă
puțin și mi-aș privii ochii
cărora nu le-aș înțelege cearcănele.
E o frică a uliului
care se simte rănit,
care prespune că poate fi rănit,
care crede în posibilitatea de a fi rănit,
care se sime la doi milimetrii de rană,
care fuge după
rană,
care nu știe ce e rana…
Cred că sunt gelos,
dar nu am pe cine.
Eu nu am nimic
dar îmi vine să țip.
Nu dispera, cititorule,
tu vei fi salvat
din acest puseu de beligeranță,
printr-o discuție liniștită de seară!
Voi da un ordin ca să te transformi
într-un mic drăcușor,
cititorule,
care citește în scripte.
Și dracii știu și se cutremură,
cititorule!
Și ei simt nevoia de calm
și de confort,
dar cum fac,
că își înegresc tot timpul aripile….
Acum aș vrea să rup și să sparg
și, dintr-o dată, să dansez,
să dansez nebunește.
Psihanaliștii vor spune
că sunt nebun,
dar mi-e nu-mi pasă.
Ei și-au inventat o știință
pentru ca să nu pară mai proști decât sunt,
dar habar au despre ce e omul.
Dacă omul ar fi înțeles de către orice nătâng…
am fi o lume numai de Sfinți,
dar nu suntem…
Doctorii vor spune că în capul meu
nu a fost numai geniu
ci și puțină nebunie cu carul.
E treaba lor: eu am întâlnit
numai psihiatri țâcniți.
Ba, și bunica mea îmi spune, câteodată:
„unde este minte multă
e și prostie”…
Numai că prostia e una…și
îndrăzneala de a face lucruri mari
e altceva,
care depășește o vulgară percepție
asupra lucrurilor
și a lumii.
Mă bucură însă faptul,
că niciodată nu voi fi o maimuță
și că poemul acesta
a fost scris tocmai,
pentru că omul
nu își poate maimuțării adevărul,
nici măcar atunci când și-l contestă.
*
Un alt memento mori
Sunt exigent
cu oricine vrea să trăiască
și o spun
cu un ochi
dezlipit de granit.
Nimeni nu trebuie să admită
indiferența
și nu e bine să te ți-i scai
de fiecare vedetă
pe care o aplaudă
câțiva măgari excitați.
Doamnă,
orice resursă de apă minerală
se epuizează până la urmă
și păpușile au fost create în Germania!
Aici se crede pe mutește,
ca la doisprezece noaptea.
Pe nesimțite se trezesc păpușile
și încep să joace
și să cânte.
O tradiție ca asta nu e o nebunie,
ci de știi să joci
e doar o prostie.
Mai joci,
mai greșești pașii
și apoi o iei de la început,
finalul fiind prea trist
și nu durează decât un minut,
un minut de larghețe neinteresantă,
mediatică.
Tot ce e sublim e până la cer.
Secretara ieși și se pierdu
în beznă…în timp ce păpușile,
delirantele muzicii,
dansau ca apucatele.
Cel puțin jurnalul meu
a văzut lucruri oribile.
*
Aici pentru cele 7 fragmente anterioare
*
Mascota zilei
Să fii un aurolac e o tristă poveste.
Pleci de acasă pentru senzații tari
și te lovești de miracolul răului.
O lume etanșă îți surâde privirii…
și o bătrână mai poate avea poftă sexuală.
Rămâi plecat pe genunchi
ca să te uiți sub fustele doamnelor
și să observi
ceva ce detești: lejeritatea lor
părut pudibundă.
Vrei să fii un manechin frumos
dar îți găsești prea multe defecte.
Te persecuți cu gândul
că nu poți avea o slujbă
și crezi că nu poți fura
ca să fii cinstit.
Însă cinstea e o furare la greu
a necinstei de
a fi lingău.
Mai crezi în iluzia demnității și în fapta bună
dar pe la spate ești împușcat,
împușcat de cel mai bun prieten.
Crezi că poți ajuta pe oricine,
dar te înșeli: unii nu vor să fie
ajutați de către nimeni.
Arta îl distruge pe om și nu îl înalță!
Este idiot cine speră
la liniște și pace,
cine ignoră faptul că războiul e o parte din noi
și…nu mai ne e teamă ca să o spunem.
Libertatea noastră
e ceva obscen până la urmă,
e ceva grav,
o conduită proastă și descreierată.
Moda noastră e ceva obscen
și ea:
un stimulent fertil pentru amoruri ilegale.
Însă nu vă temeți să păcătuiți…
Păcatul vi se pare dulce și cu cât e
mai dulce, pe atât și voi deveniți…
mai detestabili…
Faceți răul pe care nu-l vreți
și iubiți fărădelegea care vă distruge.
Oricum știți mai bine decât mine
ce înseamnă să aveți teama că nimeni nu vă vrea,
că toți vă urăsc,
că sunteți niște scursuri…importante.
Da, pe cont propriu se suferă întotdeauna
și cine scapă este apărătorul nostru.
*
Opinia anotimpului
Suntem pierduți în sarcasmul florilor
și considerăm rău idealul.
El pare să ne strice legile
și să ne omoare
deplinătatea noastră constrânsă.
Dacă dau ceva unui sărac el se bucură
urându-mă.
Dacă eu sper să mănânc ceva
mă văd agitat
și îmi pierd pofta de mâncare.
Și la mine pofta de mâncare se pierde la orice
contact brutal cu murdăria de orice fel.
Mă concentrez prea mult
și îmi fac prea multe probleme.
Însă nu pot să stau niciodată impasibil,
când vine vorba de detalii…
Nu mai pot fi liniștit când scriu
și mâna mi se pare foarte grea
și gândul, cel atât de alergător
înaintea cuvintelor mele,
atât de simplu…
M-am refugiat în neștiința mea
și în orbirea luminii.
De aici încep să uimesc sau să fiu
batjocorit.
M-am înălțat ca o insulă în ocean
și această insulă nu poate fi minimalizată…
pentru că ea există!
Un bătrân trece pe verde
dar e călcat de mașină,
de un cielo negro și omorât.
Degeaba fac polițiștii investigații:
el nu se mai poate întoarce și
mâine, ca să treacă pe verde.
Contest groaza dar mă înăbuș în ea.
Rup din metale
esențele
dar simt că mă îndepărtez
tocmai de materie
și nu o mai văd cum suspină.
Un loc,
un loc pentru deținuții de drept comun.
Mă simt ilegal,
pentru că am idei legale.
Ar trebui să fiu vinovat
de fiecare moft,
pe care mi-l propun
și mi-l permit.
*
Poem de dimineață
Să nu credeți că somnul meu e ceva bun
și că ajută la ten!
El strigă în pustie,
ca Sfântul Ioan Botezătorul
și nimeni nu se pocăiește,
pentru că toți au uitat să plâgă.
Când nu mai plângem noi,
plâng pietrele…
Am căutat să înțeleg de ce se sărută o femeie
cu un bărbat
și am înțeles.
Întotdeauna, pe om nu-l interesează
ceea ce face,
ci ceea ce crede
că obține de pe urma unui lucru.
Mă dezgustă utilitarismul lumii mele,
pentru că e deșănțat ca o balenă
dansatoare.
Nu există reguli
atunci când vrei să le încalci
și nu te poate ține închisoarea pe loc
atunci când vrei să evadezi.
Un plan e întotdeauan bun la ceva
și trebuie să faci un mic efort
pentru ca să-l arunci la coș
sau să îl pui în aplicare.
Înfrunți pericolul și treci pe roșu.
Ești o femeie
care sfidează regulile de circulație.
Pe o bancă un bărbat doarme
și tu poți să-i furi geanta.
Toți ochii sunt ațintiți spre tine și
spre banii tăi,
pentru că tu nu mai ești
decât un obiect fără suflet…
O lecție de filosofie se termină incert.
S-a vorbit prea mult
și s-a făcut
mai nimic sau deloc.
Însă să nu credeți că mașinile
au cauciucuri degeaba
sau că anarhia e un simplu cuvânt.
Când un om se revoltă
atunci paharul a dat pe din afară
și nu e de mirare că
nu mai poate fi oprit
ca să nu spună cele mai dureroase
adevăruri,
care nu fuseseră spuse
până atunci.
Aici au murit eroi adevărați!: scrie pe un zid
și o cruce amintește
de acest loc sfânt de reculegere.
Oprește-te și te închină la acest loc
și pune o lumânare!
Merită să îți cinstești eroii
și să știi că sunt și ai tăi.
Astfel poetul te învață să iubești
și să-ți asculți părinții
și să nu uiți să faci bine,
să faci bine mereu.
Făcutul de bine nu e un bine, până
când binele tău
nu face, în mod real,
fericit pe cineva.
*
O scrisoare fără răspuns
Stam pe butuci de lemn și discutam.
Eram numai noi doi
și păream tăcuți
ca un pustiu.
Adevărul se poate spune
în multe feluri
și trebuie să știi pe care să îl dorești
într-o anume zi
și de ce.
Te lovești de greutăți
și ai nevoie de sprijin,
de un umăr pe care să plângi.
Eu îți pot fi cel mai aproape dar
și cel mai departe.
Alege un umăr real
pe care să vrei să plângi
și nu te juca de-a viața!
În copilărie, îți amintești?,
eu eram tata și tu erai mama
și păpușa ta, aia blondă și
cu ochi mari,
era…copilul nostru.
Jocul acela s-a dovedit a nu fi deloc
simplu.
Acum mă înfior de ce se ascunde în spatele
acelor naivități geniale.
Instinctul de a poseda este lin și cere totul.
El te avertizază pe fiecare zi,
pe fiecare moment și
la orice oră.
Dar nu dispera,
când crezi că poți fi fericită!
Când știi că poți ierta și tu poți să
faci asta,
atunci nu te da în lături!
Un comision se obține greu
și să aloci o sumă de fericire
e o satisfacție mare.
Nu uita să spui adevărul,
când el ți se cere!
Sunt momente când
trebuie să te izbești de adevăruri,
pe care nu le poți evita.
Și dacă minți atunci
să nu speri la a nu fi mințită.
Oricât ai trece fără ochi
și fără memorie
tu nu poți să nu vezi faptul,
că adevărul e un copil
pe care îl hrănim
cu sângele nostru.
*
