Permiteți-mi să-l admir!

Nu să îi ridic osanale, ci să-l admir, lucru cu totul și cu totul diferit față de plafonul slugarnic pe care îl impune osanalizarea plătită gros. Să-l admir pe Crin Antonescu prezent la dezbaterea de astăzi, din 14 noiembrie 2009, de la Cluj, pentru stofa de candidat, cu totul alta, de cât am fost învățați până acum.

Cum eu nu sunt plătit pentru a scrie osanale și nici nu mă preocupă parvenitismul, cred că demersul meu are girul onestității.

Am admirat punctualitatea, bunul simț și onestitatea d-lui Antonescu, care, față în fața cu tupeul declaratoriu sau cu răspunsurile fără conținut, a câștigat detașat, umilitor pentru contracandidatul său.

Am trăit bucuria întrebărilor care ajung acolo unde trebuie și închid gura. Care stresează. Întrebările despre adevăruri plumburii întotdeauna stresează și bine fac: pentru că conștiința e lovită de către ele.

Și articolul de față admiră revenirea în prim-planul politicii și al vieții românești a unui fel de ingenuitate a adevărului, care recuperează glasul celor mulți, glas pe care nu l-am mai auzit de 20 de ani încoace, de când el a strigat pe stradă: Vom muri și vom fi liberi!

Admir pe omul care cred că ne poate reda tuturor bucuria de a vorbi despre entuziasm. Pe care mi l-aș dori  și  care  ar trebui să declanșeze, din nou, entuziasmul simțit și profund al românilor.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=t_tcFVI2txg]

Nu toți românii vor scandal!

Nu toți românii sunt nesimțiți!

Nu toți românii vorbesc grobian sau au slabe tangențe cu cartea și cu bunele moravuri!

Simt că sunt reprezentat și vreau să fiu reprezentat de către Crin Atonescu și e pentru prima dată în viață când îmi fac publică opțiunea mea electorală, fără să fiu un om angrenat politic.

Dar vreau să fiu reprezentat de către el, dacă e real și nu e o nouă mască a schimbării, care  să nu vină nici după 6 decembrie 2009.

Admir autenticitatea discursului său, felul său de a fi și modul de a vorbi ca potențial președinte al României și nu aș dori să fiu în situația să îl detest pe Crin Antonescu, după 2, 3, 4 sau 5 an de mandat prezidențial, cum suntem constrânși să o facem acum cu actualul președinte.

Întrebarea: de ce vă consideră românii mai rău decât Ceaușescu, domnule Traian Băsescu?, are un răspuns simplu: politica prezidențială se face, de ceva timp în România, în dizarmonie cu voința și cu bunul simț al majorității.

Când accentele tiranice, exclusiviste și revanșarde cresc, pentru că sunt iradiate de la președinte în jos, cetățenii sunt timorați, panicați și dezgustați. Și o țară unde bășcălia, frica, incultura, ilegalitatea și instabilitatea sunt forme atotprezente înseamnă că are un președinte, care nu pacifică și nu coalizează toate forțele personale, ci le dezbină și le diminuează.

Rămâne însă să decidem, dacă dorim o țară în care să nu ne placă să locuim sau o țară de care să fim demni.

Însă, tot la fel, rămâne de văzut, dacă Crin Antonescu este o speranță veritabilă sau o altă dezamăgire odioasă.

Cred că acest lucru ține, deopotrivă, și de dumnealui și de noi toți.