Italiană pentru români (8)
Primele 7 articole.
Tot cu substantivul ne ocupăm. Punctele cardinale: il nord = nordul; il mezzogiorno =miazăzi, amiaza; l’ovest = vestul și l’oriente = orientul.
Metale scumpe: d’oro = de aur; d’argento = de argint; di platino = de platină. Iar giuvaericalele: anelli = inele; braccialetti = brățări sau spilloni = broșe.
Cine poartă inele? La madre = mama sau la suocera = soacra. La gallina = găina, de unde galinacee.
Există în italiană substantive masculine, care indică persoane de sex feminin. Ex: il soprano = soprana.
Fructe: la mela = mărul; l’uliva = măslina; la susina = pruna; l’albicocca = caisa; l’uva = strugurii; la nocciola = aluna; la pesca = piersica; la ciliegia = cireașa.
La Romania = România. Bucarest = București.
Italiana are și substantive cu forme identice pentru ambele genuri. Ex: il farmacista = farmacistul și la farmacista = farmacista.
Cum se obține femininul substantivelor? În două moduri: 1. se înlocuie term. de masculin cu cea de feminin sau 2. se înlocuie articolul masculin cu cel feminin.
Pentru italieni Ion al nostru este Giovanni al lor și Giovanna a lor este Ioana a noastră.
Dacă gallina e găina, cocoșul = il gallo. Cocoșul galic. Dacă il montone = berbecul, la pecora = oaia; il bue = boul; la vacca = vaca, ca să fie mai pe românește. Dar mai avem și il becco = țapul și la capra = capra, ca și la noi.
Dar la scimmia = maimuța; la volpe = vulpea; la rondine = rândunica (rondelul de ceapă e ca o rândunică); il topo = șoarecele, adică unul de-al locului, pe care îl găsești în tot locul la o adică, pe când il luccio = știuca, care stă în luciul apei.
Însă genul gramatical al substantivului nu coincide întotdeauna cu genul natural.
Cu morală: Tra il dire ed il fare c’ è di mezzo il mare = Între a spune și a face este o diferență mare. De ce? Pentru că sunt mulți papagali, cărora le place să se audă…dar care nu au putere sau mușchi pe ei, ca să și facă ceea ce spun. Tocmai de aceea discrepanța prea mare între discurs și fapte.
Asta e tare: il mento = barba. Deci cine are barbă are și minte. Sau se presupune că așa ar fi. La fel cu măseaua de minte…Minte la cap…sau minte de îngheață apele? Il pianto = plânsul. Plânsul e ca vaierul unui pian. Dar il baleno nu înseamnă…ce credeți că ar însemna…ci: fulgerul.
Adică când fulgeră cade balena peste noi, cade moartea… Nu degeaba s-a rugat Luther ca să fie scăpat de balene, adică de fulgere…că se face augustinian. Și, când se făcu augustinian și îi miji miros de catrință, Luther al nostru se dădu la femei…și mai făcu o sectă istorică…care acum are și episcop lesbian în Suedia.
Și, ca să vezi, ceea ce pentru noi e felul întâi, adică la pizza, pentru italieni e felul 4, 5 sau 6, după modă românească, pentru că = plăcintă.
– Ce vindeți, soro, aci?
– Plăcinte!
– Ce?!…
-Pițe, frațe, pițe!
A nu se confunda cu… domnul Pița, Dan Pița.
La scala = scara.
– Unde a concertat?
– La Teatro alla Scala di Milano…
– Dar, pe scara blocului, cu Parazziții, frate, nu se cântă? Că când cântă ăștia îți vine să vomiți de atâta spectacol lingvistic…
Pentru final: unde dai și unde pică. În loc ca la colla să însemne și el…înseamnă cleiul, lipiciul.
Adică, vă rog frumos, trei litrii de lipici nu îmi dați și mie? Dar să fie rece…
