Între iconodulie și iconoclasm

147 de fotografii cu pictura și arhitectura fostei catedrale patriarhale de la Sfânta Sofia din Constantinopol.

Privind aceste fotografii azi-noapte, am avut sentimentul dureros al bătăii de joc postmoderne la marea artă a trecutului. Adică, peste un mozaic ortodox de o prospețime unică, vin musulmanii și acoperă chipurile sfințeniei cu o artă a lor, genială, e drept, dar umană, adică Îl înlocuie pe Dumnezeu-omul cu flori și forme, pe El cu creația Sa.

Un chici genial dezgustător, pentru că e o expresie a luptei cu Dumnezeu, care atinge cote din ce în ce mai agresive.

Votul nostru

Crin Antonescu, bicameralitate și același număr de parlamentari.

De ce acest președinte? Pentru că mă reprezintă și stimez persoana ca atare.

Bicameralitate: pentru că e o alegere sănătoasă pentru România și mai greu de manipulat.

Același număr de parlamentari: pentru că și așa, nici aceștia, nu pot să își asume, la propriu, electoratul, dacă electoratul ar face coadă la cabinetele lor parlamentare, pentru diverse probleme.

Limba română e o taină profundă și serioasă

Asumarea răspunderii

A-ți asuma = a-ți lua răspunderea pentru ceva anume. Asumare vine de la assumo, assumere, assumpsi, assumptus = a lua, a adopta, a folosi, a asuma.

Îmi asum afirmațiile pentru că am crezut în ele atunci când le-am făcut, cât și acum. Le consider, întotdeauna, una cu mine însumi, cu ceea ce îmi doresc.

Pot să afirm ceva pentru că acelea sunt crezurile mele. Iar eu nu îmi pot nega crezurile, pentru că astfel mă sinucid sufletește.

Circ și circa de poliție

Ambele cuvinte vin de la circa, care vine de la circo, circare, circavi, circatus = a împrejmui, a traversa, toate din jur.

Sub cupola circului se petrec lucruri incluse în spațiul său de divertisment, pe când circa de poliție se ocupă de supravegherea spațiului aferent ei, din jurul ei, care îi este arondat.

Predilecții

Dilectio, dilectionis = iubire, în limba latină. Cum pre al nostru vine tot din latină, de la latinescu pro = înainte, în față, rezultă că predilecția e iubirea noastră cea mare, e ceea ce ne dorim cel mai mult.

Numai așa putem să înțelegem ce spune dicționarul nostru la cuvântul predilecție = înclinație, atracție deosebită față de ceva anume, preferință, lucru favorit.

Ca să înclini către ceva, ca să îți placă ceva anume trebuie să fii cunoscut acel ceva sau pe acel cineva și să îl iubești, să ai nevoie de el.

Avem predilecții? Da! Avem iubiri mari. Și primele noastre iubiri ar trebui să fie, așa cum ne-a spus Domnul: iubirea de Dumnezeu și de aproapele.

Jartea?

Cred că vine de la jactura, jacturae = pierdere, sacrificiu, cheltuială.

Jarteaua e cea care ține ciorapul, ca să nu se piardă. E o cheltuială în plus pentru un confort și o siguranță maximă.

Săpăliga

Vine de la sepelio, sepelire, sepelivi, sepultus = a îngropa, a ascunde.

Ca să sapi cu săpăliga trebuie să o îngropi în pământ, să o ascunzi în pământ, să o afunzi în pământ.

De la acțiunea săpatului și numele instrumentului cu care se sapă.