Zi: 25 noiembrie 2009
Comentariul bunului simț
…nu e: tot ceea ce îți trece prin cap. Dacă gândești, știi să și scrii. Iar dacă știi să scrii ești atent la detalii…
În 3 ani de zile rar mi-a fost dată să văd un comentator, care să știe limba română sau să fie atent la ea sau la cum se scrie aceasta… Numai vâjâiți, fără atenție, ba mai vin alții cu litere mari sau cu emoticoane pentru copii mici.
Comentariul bunului simț vine din experiență multă și din atenție.
Dacă știi că scrii la un altul și te vede o lume întreagă la el pe platformă…cum de nu încerci să scrii și tu reprezentativ pentru tine?
E ca la datul cu bună ziua: când comentezi te respecți pe tine și nu pe mine!
Da, noi îi ajutăm pe cei care vor să discute cu noi, ca cele pe care ei le scriu, comentariile lor…să arate bine, tocmai pentru că respectăm oamenii care vin…cu bun simț…
Și, dragii mei, dacă tot pierdeți timpul ca să ne scrieți, scrieți cu glasul vostru, cu experiența voastră…și în dreptul vostru.
Nu mai pozați în Ileana Cosânzeana sau în Sfântul Sisoe cel Mare!
Noi ne dăm seama cu ce murături avem de-a face…chiar dacă, uneori, zâmbim numai pentru noi…și nu se vede și în afară…
Dacă tot vreți să vorbim sau să nu vorbim…măcar să vorbim și să tăcem cu înțelepciune, nu ca proștii!
Bunul simț e când îți vezi lungul nasului și spui din ceea ce știi tu și nu din ceea ce au spus alții!
Nu oricine citește Scriptura o și înțelege și dacă îl citezi pe Sfântul Ioan Gură de Aur îl citezi la înălțimea înțelegerii tale și nu a lui.
Vă rog, mai multă atenție la sensibilitatea noastră, pentru că nu mai avem chef ca să ne pierdem timpul, așa, cu toată lumea! Mai mult respect nu cred că ne strică…și să scriem ceva argumentat, în dreptul nostru…că așa e bine…și comentariul se validează. Dacă nu, el ajunge…în neant…
Și e dreptul nostru să selecționăm ce comentarii edităm și cu cine stăm de vorbă.
Dacă, după toate pe care le-am făcut la nivel online și după cine ați înțeles că suntem, mai are cineva tupeul să ne ia de sus, să ne ironizeze sau să se tragă cu noi de șireturi…nici nu stăm de vorbă!
Noi nu negociem cu teroriștii!
Cu teroriștii fără față și mitocani…
Dacă vreți să pierdeți timpul…mergeți în altă parte!
Dacă aveți ceva de împărtășit…suntem nerăbdători să vă auzim!
Gaudeamus 2009?
Cu vreo câteva luni înainte, scriitorii de profesie și editorii ochesc perioada târgului de carte. Se mai citește, mă, în România? Ce se citește? Păi se citesc lucruri senzaționaliste, răfuieli, intimități brodate atent, ceva istorie romanțată, cărțile cu povești, picanteriile…Am înțeles!
Și se dă ordinul pentru traduceri și pentru cărțile pentru editat, cele atât de bine selecționate. Cum școala, pe de o parte și editurile, pe de altă parte, au dus la o populație de carte medie și submedie în România, cei care trebuie trași la răspundere pentru că nu se gândește prea mult sau se gândește numai în anumiți parametri sunt…identificabili.
Bag mâna în foc (deși nu am fost astăzi la Gaudeamus și nici nu știu dacă mai am plăcere să fac acest lucru) că găsești cărți mici, colorate, făcute în grabă, de starurile consacrate doar între ele și că prețurile sunt mai mari decât cartea. Sau decât munca la carte.
Dar cum sunt mulți care votează aiurea…vor fi și mulți care citesc orice mizilic.
Și aceasta împotriva muncii și împotriva ideii de scriitor, care ar trebui să se ia în serios și să nu facă 30 de pagini de Word, pentru ca să scoată, din ele, 120 de pagini de cărțulie.
Cărți mici, proaste, pentru oameni cu minte din ce în ce mai silfidă. Un fel de poluare intelectuală…când îți garantează aer de 40 de carate.
De aceea nu mai are rost să speri la o carte bună…când, de vreo 2-3 ani s-a dat startul la cărți proaste.
Excepțiile sunt întotdeauna gura de aer din mijlocul poluării.