Comentariul bunului simț
…nu e: tot ceea ce îți trece prin cap. Dacă gândești, știi să și scrii. Iar dacă știi să scrii ești atent la detalii…
În 3 ani de zile rar mi-a fost dată să văd un comentator, care să știe limba română sau să fie atent la ea sau la cum se scrie aceasta… Numai vâjâiți, fără atenție, ba mai vin alții cu litere mari sau cu emoticoane pentru copii mici.
Comentariul bunului simț vine din experiență multă și din atenție.
Dacă știi că scrii la un altul și te vede o lume întreagă la el pe platformă…cum de nu încerci să scrii și tu reprezentativ pentru tine?
E ca la datul cu bună ziua: când comentezi te respecți pe tine și nu pe mine!
Da, noi îi ajutăm pe cei care vor să discute cu noi, ca cele pe care ei le scriu, comentariile lor…să arate bine, tocmai pentru că respectăm oamenii care vin…cu bun simț…
Și, dragii mei, dacă tot pierdeți timpul ca să ne scrieți, scrieți cu glasul vostru, cu experiența voastră…și în dreptul vostru.
Nu mai pozați în Ileana Cosânzeana sau în Sfântul Sisoe cel Mare!
Noi ne dăm seama cu ce murături avem de-a face…chiar dacă, uneori, zâmbim numai pentru noi…și nu se vede și în afară…
Dacă tot vreți să vorbim sau să nu vorbim…măcar să vorbim și să tăcem cu înțelepciune, nu ca proștii!
Bunul simț e când îți vezi lungul nasului și spui din ceea ce știi tu și nu din ceea ce au spus alții!
Nu oricine citește Scriptura o și înțelege și dacă îl citezi pe Sfântul Ioan Gură de Aur îl citezi la înălțimea înțelegerii tale și nu a lui.
Vă rog, mai multă atenție la sensibilitatea noastră, pentru că nu mai avem chef ca să ne pierdem timpul, așa, cu toată lumea! Mai mult respect nu cred că ne strică…și să scriem ceva argumentat, în dreptul nostru…că așa e bine…și comentariul se validează. Dacă nu, el ajunge…în neant…
Și e dreptul nostru să selecționăm ce comentarii edităm și cu cine stăm de vorbă.
Dacă, după toate pe care le-am făcut la nivel online și după cine ați înțeles că suntem, mai are cineva tupeul să ne ia de sus, să ne ironizeze sau să se tragă cu noi de șireturi…nici nu stăm de vorbă!
Noi nu negociem cu teroriștii!
Cu teroriștii fără față și mitocani…
Dacă vreți să pierdeți timpul…mergeți în altă parte!
Dacă aveți ceva de împărtășit…suntem nerăbdători să vă auzim!
Cata dreptate aveti!…Chiar acum cateva minute dezvoltam pe blogul meu o idee asemanatoare…
Mi-am pierdut demult placerea, nerabdarea de a alerga la targ, de a descoperi acolo carti pe care poate in graba, in restul anului nu le-am observat sau nu am citit nimic important despre ele si acum sper ca „un ceva” sa-mi desluseasca ce carte merita sa cumpar.
A fi autor in Romania nu e greu, a fi scriitor bun e lucru rar si greu de demonstrat.
Cine confirma asta?
Ma intrebam eu la un comentariu pe blogul unui scritor consacrat (nu-i dau numele, nu vreau sa-i fac reclama, cand el mi-a facut antireclama) si se grabeau sa-mi raspunda o multime de …”voci avizate”, ironizandu-ma si exersandu-si pana critica pe seama mea.
Ca deobicei, unii barbati, obligati de legile europene sa renunte la bataie, apeleaza la mult mai subtilele si rafinatele si mai dureroasele lovituri virtuale.
Blogul dvs. mi-a placut si voi mai reveni.
Mulțumim frumos, doamnă Maria Postu!
Și nouă ne-au plăcut creațiile dv. online.
Vă dorim numai bine!
Cred că ar trebui să vă publicați online cărțile deja publicate, doamnă Maria…pentru că așa ați fi mult mai transparentă pentru cei care vor să vă recepteze!
Mă bucur că ne-ați contactat!
Multumesc pentru apreciere si pentru sfat.Este foarte bine venit.Intr-adevar, cred ca e mai bine sa publici tot volumul decat crampeie, cum am publicat eu pe blog.va doresc mult succes si aceeasi inspiratie ca si pana acum.
Articolul de față a fost citat de ziarul Cotidianul pe data de 2 decembrie 2009.