mare supărare are: citat din Dona Dumitru Siminică. Adică fata e o grijă și o pagubă la casa părinților ei. E grijă pentru că poate pleca domnișoară…și veni gravidă, pe de o parte, că asta spune și cântecul dar, pe de altă parte, în familia tradițională românească, fata trebuia și trebuie să plece cu ceva zestre din casa părinților ei în casa soțului, lucru care intra și intră și astăzi în conflict cu zgârcenia tatălui.

Această zgârcenie, cu ceva vreme în urmă, îi făcea pe cei avuți ca să își trimită unele dintre fiice la mănăstire, pentru ca să nu le dea zestre. Sau astăzi, unii părinți, foarte iubitori în indiferența și mercantilismul lor își trimit fetele la muncă…adică la produs…adică spre prostituare.

Produsul te face produs, adică o marfă tarifată, cu un preț anume. Când auzim sintagma trafic de carne vie sau de persoane, cu tentă sexuală, de exploatare sexuală, trebuie să înțelegem că dincolo de condițiile vitrege de existență…cei care au îndemnat-o sau au convins-o pe fată să ajungă în mâinile nenorociților care o vând sunt familia ei.

Familia așteaptă…împărțirea cu ea a produsului câștigat cu c***. Adică noi te-am făcut, noi te vindem, acum dă încoace ce ai câștigat! Mersul multor românce în Italia și Spania sau oriunde nu este pentru a munci ca menajere, ci a fi, în primul rând, prostituate ieftine, de casă, ale unui nenorocit de pervers. Însă, cum această rușine trebuie să aibă un nume decent, își spun menajere, ca să nu spună cuvântul ca atare, care sună, încă, oripilant în România.

Ce să spună, sărmanele femei: am fost curve în Spania sau Italia? Spun că au fost menajere. Mă refer la cele care mai au bun simț…și nu doresc să facă asta toată viața. Pentru că există și românce, care își doresc să fie staruri porno, de plăcere și în mod profitabil și nu așa…de nevoie.

Însă tânăra fată e crescută în România, în multe familii, ca și când ar avea un defect, o lipsă anume. Fecioria tinerei e problema pe care o cântă și cântecul de față. Pentru ea, pentru feciorie, în comunitățile țigănești se fac lupte corp la corp…dacă se dovedește că a fost o promisiune neregăsibilă. Și pentru creștinii ortodocși pierderea fecioriei, înainte de căsătorie, este un stigmat, iar fata violată de cineva sau care se culcă cu bărbați este văzută ca o paria și este ironizată de către toți, mai pe față sau mai pe la spate.

Relaxarea în domeniul vieții private, intime, face tot mai inactual cântecul. Dacă fata devine produs sau dacă moralitatea ei  nu mai contează și dacă părinții nu consideră că trebuie să se implice în strângerea zestrei ei o face să fie tot mai libertină și tot mai responsabilă pentru deciziile pe care le ia. Adică părinții au ținut-o ce au ținut-o, dacă fata e majoră și mai face un liceu și o facultate, atunci să se arânească cum poate.

Numai că această arânire e o adevărată dramă pentru mulți tineri, deopotrivă băieți și fete, pentru că nu au prea multă experiență socială. Credulitatea, speranțele prea mari, pofta de viață, hormonii și lipsa de echilibru iau decizii proaste, adică se lovesc cu capul de tocul ușii. Anturajul înlocuie familia, părinții se laudă cu fiica sau cu fiul dar habar au ce viață duc, cine sunt, cine au devenit aceștia.

Fata e și acum o pagubă, dar mai mult o pagubă de imagine. Pentru că prima căsătorie eșuată sau primul divorț sunt o deteriorare a imaginii familiei ei, a părinților ei. Ce fac părinții în atare situații? Cei mai mulți: îngroașă durerea fiicei lor divorțate sau despărțită fără acte, pentru că nici nu știu să o ierte și nici să o consoleze.

Cine e de vină pentru că fata a dat chics? Cel mai adesea, din punctul de vedere al părinților: fata: Ea e de vină, nenorocita, că s-a înhaitat cu toți huliganii și de aceea a ajuns aici. Fata, pe de altă parte, acuză părinții, că  au lăsat-o la greu și, cel mai adesea, așa se și întâmplă. Însă asta nu o scuză pe fată de prostiile ei.

Cine are fată mare?…Cred că cine are fată, oricum ar fi ea, are sau poate avea o problemă de imagine, dacă a avea o fată e văzut ca un handicap, ca o neșansă, ca o injustiție socială.

Însă, dacă ai băiat, nu ești, automat, un tată realizat, pentru că poate ajunge un ratat. Numai că ura pe femeie, devalorizarea ei de către bărbați se manifestă ca o revanșă numai pentru că unii au sex masculin iar ele…nu. Idolatrizarea, hiperbolizarea sexualității masculine a dat naștere la această perspectivă de inferioritate a femeii, pe care o reflectă cântecul luat aici ca paradigmă, ca exemplu.

Dacă femeia ar fi văzută în România ca un dar de la Dumnezeu, ca și bărbatul, având rolul ei specific în familie și lume, ea nu ar mai fi o pagubă și nici un defect. Minimalizând femeia nu ridicăm bărbatul ci îl inferiorizăm pe bărbat, cum invers, feminismul, centralizând în mod utopic femeia în societate nu face din ea decât o caricatură și mai mare, decât au caricaturizat-o bărbații.

Rolul femeii și al bărbatului e să devină una în Hristos Dumnezeu, adică o unitate duhovnicească, unde bărbatul înduhovnicit e cap al femeii înduhovnicite, cum Hristos e cap al Bisericii Sale, adică al Trupului Său mistic. Numai unde nu sunt trăite exigențele căsătoriei ortodoxe, fata poate fi gândită în sensul unui produs sexual sau al unui produs de schimb iar bărbatul drept chipul tiranului, al discreționarului.

Nu teologia ortodoxă a făcut din femeia româncă fata de la cratiță, ci teologia ortodoxă face din femeia unui bărbat o doamnă și din bărbatul unei femei un domn, în dimensiunea lor valorică, comunională și jertfitoare! El este cap al femeii sale, adică domn al doamnei sale iar ea este doamna inimii lui. Pentru că iubirea naște comuniune iar comuniunea e întâietate reciprocă.

Cel care e iubit vede pe cel care îl iubește și  cel care se simte iubit, știe de unde vine iubirea lui și cinstește pe cel sau pe cea care e izvorul iubirii și al stabilității lui sau al ei.

Iubirea nu tiranizează!

Iubirea nu umilește!

Iubirea nu plictisește!

Iubirea nu disperă!

Iubirea nu depersonalizează!

Cine are fată mare, crescută bine, adică ortodox, mare comoară are în casă și trebuie să caute un băiat frumos la inimă și la purtări, pentru fata lor. Fata mare e frumusețea unui băiat mare și care este în stare să facă din doi una în Domnul.

Deci nu e o pagubă la casa părinților să fii femeie, ci un dar al lui Dumnezeu, care trebuie cinstit și păstrat cum se cuvine!

Did you like this? Share it: