Povești, adormiri, uitări, însăilări

Privind sfârșitul campaniei electorale mai cu atenție tot înțeleg și iarăși înțeleg, de ce românii adorm în vise: pentru că le plac poveștile. Nu la toți le plac manipulările ordinare, dar multora: da. Și cei mai mulți…sunt cei care votează.

Dacă există unul care să țipe mai tare, să facă scandal, să dea cu pumnul în masă, românul uită televizorul pe acel canal, mai adoarme, mai se trezește, treaba e să vadă ceva, să audă, să se simtă…bine…Și cum gândirea critică nu poate să stea prea mult de vorbă cu minciuna, cel care suportă orice…uită repede. Dacă vine altul și îi zice o poveste și mai cașto decât a celui de dinainte, atunci rămâne la al doilea.

Pe cele mai multe dintre bloguri se însăilează. Adică se leagă gardul cu sârma și nu se bat…cuie… Ceea ce depășește pragul atenției ordinare e prea greu. Și dacă e greu nu te mai citește. Eu credeam, mai înainte de online, că oamenilor le plac lucrurile grele.  Eu doar pe alea le prefer. M-am înșelat însă: celor mai mulți lucrurile grele le provoacă repulsie, pentru că ei nu gândesc…Ei se uită la poze…la culori…

Au rămas la culorile copilăriei. Nu și-au mai dezvoltat creierul spre rațiune, spre atenție, spre detaliu, spre sentimente ordonate, atente…ci au rămas la epiderma, la pielea lucrurilor, la ceea ce pare că este bun și valoros.

Să mai scriem…atunci?

Da! Să scriem continuu!

Nu toți sunt greble. Sau încercăm să subliniem faptul, că greblele nu sunt bune…la bătut la taste!

Dacă oamenii se schimbă…se mai pot schimba!

Tragem nădejde.

Tragem semnale de alarmă.

Facem ceea ce putem.

La nivel online se poate scrie serios, coerent. Se pot scrie cărți de teologie, piese de teatru, romane, scenarii de film cu mult mai bine ca oricând. Avem și vom avea din plin la nivel online tot ceea ce ne trebuie, pentru ca să fim niște creatori de teologie și de cultură redutabili.

Însă însăilările, compromisurile, lucrurile false nu vor avea viitor în era informării în avalanșă.

Dacă minți acum te vor depisa peste 5, 10, 300 de ani. În teologie nu poate rezista la infinit minciuna. Nici în literatură. Nici în știință. Nici în politică…

Nu mai e timp de dormit, ci vremea e de privegheat!

Vremea e să ne trezim și să facem lucruri serioase!

M-a obosit enorm campania electorală care se încheie acum…și asta numai ca privitor…Pătimașii politicii, adică introdușii în online tocmai pentru asta, au ieșit la răzor, în față. E lamentabil. După luni de tăcere sau după ce te dai de imparțial să vedem că ești ultaș politic, rinocer, și că intelectualitatea ta era doar floare de bicarbonat… e dureros. Pentru tine, nu pentru mine!

Asta explică de ce nu scriem serios, ci scriem numai când avem vreo dileală, vreun interes, vreo fobie. Așa, degeaba, nu ne ardem gazul…Și dacă nici intelectualii nu cred în scris, decât ca să mănânce și gura lor, ce să mai cerem de la unul, care nu are nici bani și nici chef de mai mult, pentru că e șofer sau magazioner.

Nu, politica nu face teologie! Nici un șofer de taxi nu e bun de duhovnic! Fiecare trebuie să facem ceea ce știm să facem.

Și toți trebuie să nu mai visăm pe noi, să nu mai adormim când se spun și când se cer lucruri serioase, ci să ne exprimăm opinia prin vot. Votul e dreptul nostru democratic și el trebuie să fie sigur. Însă nu trebuie să uiți ce s-a petrecut cu România în ultimul timp, adică cu noi toți, ca să știi cum să votezi.

Familia noastră va vota, ca de fiecare dată, în mod responsabil.

Noi vom scrie aici în mod responsabil, în ciuda alterării severe a chefului de seriozitate la nivel panglobal.

Vom scrie și…vă vrem aproape, pentru a fi în comuniune, treji pentru rolul nostru în această lume.