Italiană pentru români (9)
Italiana, ca și româna, are doar singular și plural la substantive. Trecerea de la sg. la pl. se face prin schimbarea desinenței. Pluralul masculinelor se termină în -i: gli spazi = spațiile sau i fiumi = râurile.
După latină, în ital. l’amico = prietenul. La noi se crede în mod fals că amic e altceva decât prieten, adică amicul ar fi o simplă cunoștință. Însă amic = prieten. La fel cuvântul amant din română, vine tot din latină și înseamnă iubit…și asta fără conotații sexuale. Atât amic cât și amant sunt prost înțelese tocmai pentru că nu se știe sensul lor din limba latină.
Il sindaco = primarul. S-ar putea confunda cu…liderul sindical în română.
il rammarico = regretul; il pizzico = înțepătura; il luogo = locul.
Dar șpaga noastră, cât și șpagatul vin de la subst. lo spago = sfoara. Când dai șpagă, mită, nu faci decât să tragi pe sfoară statul…iar șpagatul e să îți faci picioarele sfoară, întinse ca o sfoară. Exemplul stă aici.
Dar l’ago = acul. Acum să te văd, când te împung cu acul! Acupunctură: să te împung cu acul.
Un fungo velenoso = o ciupercă otrăvitoare. De aici regnul fungi, din care fac parte și ciupercile dar și mucegaiurile.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=puDkLFcCZyI]
Un fel de mâncare: risotto ai funghi = pilaf de ciuperci. Deci rizotoul, mai pe românește, nu e ciorbă de cartofi, ci pilaf, din orice ar fi el făcut.
Dacă masculinul plural se termină în -i, după cum spuneam, femininul plural în -e. De aceea, dacă la rosa = trandafirul, le rose = trandafirii.
Fără a fi vorba de feng shui, în italiană la fanciulla = copila. La mano = mâna; la mani = mâinile; la paga = plata; la strega = vrăjitoarea. Adică dai pe paga lu’ strega, dacă n-ai ce face… adică ce ieri pe mere dai pe pere și rămâi tot…nemăritată. În loc să îți găsești bărbat, cine te pune să te duci la vrăjitoare?! Cum să te îndrăgostești cu un descântec…când dragostea e în doi?!!
La cuoca = bucătăreasa iar la pl. le couche = bucătăresele. Ăsta e ușor de reținut, pentru că bucătăreasa e cea care face coca, pâinea, prăjitura…Dar, dacă te-ai îmbătat cocă sau dacă te-ai făcut cocă ești din două una: ori beat turtă ori accidentat de nu te vezi sau ca vai de tine. Și băutura și accidentul…te fac o mână de om.
Pentru chelneri…la mancia = bacșișul, iar le mance = bacșișurile. Adică să mânânce și gura lor ceva, că tot au ei salariu…și nu le ajunge. Însă bacșișul e invenție turcească, de la bahșiș.
La frangia = ciucurele. Adică ceea ce ține de frânghie sau ce e la poală. Când o să vină vara ne ducem la spiaggia = plajă. Iar pioggia = ploaie, chiar dacă nu pare…Unde dai și unde crapă…Adică într-o parte dai tu cu securea în lemn și în altă parte, nu acolo unde ai fi vrut tu, se sparge lemnul.
Trebuie să o ai curată…Ce? La camicia = cămașa, la pl: le camicie = cămășile. Însă il camice = halatul.
Asta e tare de tot: la bugia = minciuna, pe când pl. este: le bugie = minciunile. De aceea când minți bagi bujii, fitile, tragi sfori…Asta ca să nu îți vezi de treabă. Dacă tragi prea multe sfori…la un moment dat ți se înfundă. Și când ți se înfundă e de rău, pentru că poți îmbătrâni acolo unde…îți este camera redusă.
La nostalgia = dorul; le nostalgie = dorurile. De aceea, când suntem nostalgici suntem plini de dor pentru clipele trecute, plini de melancolie, de o bucurie dureroasă, pentru ce a fost și nu mai este.
La luce = lumina, le luci = luminile. Lucia / Luciana = Lumina. Îi lucesc ochii = i se luminează ochii de bucurie. Lucire, luciri, luciditate…Pentru că luciditatea e starea plină de lumină dumnezeiască, de har. Numai când Dumnezeu ne dă har suntem lucizi, atenți…și nu dormim pe noi. Privegheați și vă rugați ca să nu intrați în ispită! Adică în lipsa de…lumină, în întuneric.
Pentru mâine există avertizarea că s-ar putea lua lumina, pe alocuri și metodic…pentru ca să se aranjeze voturile cu mâna. Oare va fi sau nu va fi? Au ele nevoie, voturile, de sacoșa cu doi pești, de o găleată oranj, de un sac cu făină, ca să bată…ora exactă?
Însă există și substantive invariabile, care au și la singular și la plural aceeași formă. Ex: l’analisi = analiza; le analisi = analizele. De aici analiză, analist, analizor. Cel care analizează, care judecă lucrurile e un analist, pentru că anale = scrieri istorice, care subliniază evenimentele unui an.
il sosia = sosia, dublura, o persoană care seamănă cu alta și se poate da drept alta.
la città = orașul; il caffè = cafeaua; l’università = universitatea; lo sport = sportul; lo stop = stopul; la foto = fotografia.
Deși, pentru noi forestier… ne trimite la pădure…italienii au il forestiere sau il forestiero (adică un substantiv cu două forme de singular) = străinul. Străinii sunt din pădure, din copaci, sunt aiurea, cu alte cuvinte…Ei nu stau în case, ca noi…
Idei preconcepute, nu, adică mai înainte născute de contacul real cu realitatea la care te referi? Adică românii sunt așa și așa, germanii sunt așa și pe dincolo…Dar, până când nu coabitezi cu ei, până nu îi cunoști ai…preconcepții, gânduri nefundamentate, lucruri din auzite, urecheate…
De aceea, pentru orice lucru pe care nu-l cunoaștem și ne prounțăm în ceea ce-l privește…trebuie să fim urecheați, adică trași la rost. De unde ai ideea? Pe ce te bazezi? De unde știi?
Până când va fi…al 10-lea pasaj…vă doresc să aveți surprize plăcute cu Teologie pentru azi și pe mai departe!