2.222.222 de motive poetice, exegetice, estetice și megafrenetice pentru a spune de ce iarna e frig

Iarna e frig… pentru că prostia nu doare pe cei care o au…ci pe cei care o înțeleg în ființa celor care o au.

Iarna e frig pentru că tu ai ochi căprui…și mă încălzesc, aidoma unui ceai cald…la inimă…

Iarna e frig pentru că a tot fost cald și păsările au plecat în țările calde, ca să facă plajă…

Iarna e frig pentru că e cald, cel puțin în nădejdea că vom mai scăpa…și iarna asta…

Unii însă nu vor mai scăpa…Vor merge să se odihnească…

Iarna e frig pentru că eu sunt obosit.

Iarna e frig pentru că poezia e frumoasă și friguroasă.

Iarna e frig pentru că frigul e un fel de sorcovă veselă.

Iarna e frig…pentru că trebuie să vorbești rar…și ei tot să nu înțeleagă ce tot spui.

Mai spui, spusesem, că e frig…că sare rândul, că își aduce aminte tocmai când uită, ce păcat!, era tânăr, era dulce, eu știu că salamul cu soia nu exista decât în conceptele lui Leibniz și că, fără doar și poate, apelativul, în cazul lui, era un fel de rozătoare de bloguri indelicate…

Iarna e frig pentru că ne mâncăm unii pe alții ca mașina de tocat carne.

Iarna e frig pentru că suntem juvenili.

Iarna e iarnă, la fel ca vara când e toamnă și poartă cercei de roșii și de struguri la urechi.

Iarna e contaminant de albă.

O gripă aviară e ca iarna sau ca boala vacii nebune, când s-a îmbolnăvit de tifos exantematic.

Iarna e ca un râs de cârtiță de online.

Cârtița de online e proastă ca iarna.

Iarna toate berzele din țările calde se reîntorc în visele copilăriei noastre.

Noi suntem mici și creduli. Credem tot felul de acadele, de vată pe băț, de Tom și Jerry. Mâncăm filme pe pâine. Punem un strat de șuncă, trei linguri de marmeladă, apoi zece kilograme de muștar amestecat cu colesterol…și formăm 112.

– E mort?! Nu, doamnă: i-a rămas halcaua de carne de porc în gât! În rest nu are nimic.

Iarna e lugubru de singură.

Copacii iernii sunt goi de amintiri.

Orice ai spune despre iarnă e…stingher. Stingher rimează cu șifonier, șifonier cu rentier, rentier cu…cerebel?!

Iarna e un loc gol, un fel de pauză.

Iarna e ca o splină umflată.

Iarna e un tractor transformat în sanie.

Iarna mă duc eu cu plugușorul în vis…la nimeni.

Iarna e o iarnă, o fată amabilă, indiferent de cât de grasă sau de frumoasă este.

Iarna…ca să zic așa, un anotimp frumos, languros de intelectual, în care îmi caut parteneră de revelion.

Pentru că fără revelion e ca și când nu aș avea de unde să vin cheaun de somn.

Iarna e un fel de facultate terminată la seral…și cu șpagă.

Iarna e enervantă, exasperantă, dinamizantă, mineralizantă, uitantă, acaparantă, dansantă, arborantă, motorizantă?!!!!…

Iarna este.

Iarna e.

Că de-ar fi nu s-ar tot povesti…

Iarna e un fel de trecere în revistă a tot felul de neîmpliniri, de retractări, de vociferări, de mirări, de agonizări, argotizări, armonizări…

Iarna e ca literatura: un fel de a da cu ochii de cine nu vrei și de cine nu-ți pasă.

Iarna e un fel de familie care tace de se cutremură scândura casei sub ei.

Iarna e un fel de blogger parșiv inacceptabil  aidoma cuiului care zgârie fierul.

Iarna e o cicatrice.

Deși v-am enervat cu iarna de la început de rând, iarna e un fel de poezie, care nu se mai termină și care ne torpilează auzul cu înfrigurare.

Până aici a fost poezie…De aici încolo exegeză…și maioneză.

Iarna e un fulg de nea care îți acoperă visarea ta de nerușinată electrică.

Iarna e ca un critic literar, care nu știe nimic sigur…dar știe să scrie cărți necitite de nimeni.

Iarna e un copil gol în stradă, la cerșit…sau aruncat în veceu, în luna a patra, pentru că…femeia decide asupra trupului ei…

Iarna e un porc gurmand, care nu are boală nouă  și nici veche și care va deveni șorici copt.

Iarna vine din Franța cu vacanța, cu trenul de Constanța.

Iarna e o fustă alandala, necălcată și necoafată.

Iarna e hiperfrenetică ca…cobza.

Chiar și după acest lung poem în proză…frigul e tot ca vara.