Să fii cunoscut din ceea ce creezi

M-am bucurat de multe mărturisiri din partea acelora care m-au cunoscut citindu-mi cărțile sau văzând ceea ce creez la nivel online și cred că acestea sunt adevăratele cunoașteri ale unui om. Fiecare înțelege altceva din tine citindu-te, observându-te creând. Și această cunoaștere dezinteresată, cunoaștere prin împărtășire de creația celuilalt, e cunoașterea care poate duce la o comuniune reală.

Nu îmi închipui prietenia între doi actori, doi scriitori, doi pictori, doi inventatori fără ca să își cunoască, în mod reciproc, creațiile. Cunoaștere reciprocă și mărturisire onestă a valorii lor. Fără onestitate, fără adevăr în relațiile dintre doi creatori, nu se leagă prietenie, iubire, admirație.

Și, din acest motiv, cred că oamenii care vorbesc despre ei, care se exprimă într-un mod personal, creativ sunt privilegiați în fața celor care au munci anoste sau nereprezentative pentru ei. Suntem privilegiați în ceea ce înseamnă posibilitatea de receptare reală a persoanei noastre. A adâncurilor noastre.

Astăzi a fost sărbătorit d-l Radu Beligan, pentru că mâine e ziua sa de naștere.  Toți cei prezenți în sală s-au ridicat și l-au aplaudat. Televiziunile au dat imagini de la acest eveniment. De ce l-au aplaudat? Pentru că l-au văzut adesea. L-au cunoscut în ani la rând, au lucruri în comun cu el…și de aceea îl admiră, pentru că se simt și ei introduși, la modul real, în viața lui.

Însă un magazioner, o vânzătoare, unul care face intrări și ieșiri la o firmă, poate să scrie poezii, poate să fie un om cultivat, poate să fie un om Sfânt…Însă nimeni nu o să se oprească pe stradă și să îl elogieze în mod măreț, pentru că nu îl cunosc.

Notorietatea însă, de multe ori, poate crea și non-valori. Vedetizarea oamenilor din televiziune sau de la nivel online poate fi un dar frumos, dar și o minciună frumoasă.

Însă, omul valoric, omul care hrănește ideatic și sentimental, care inspiră o lume întreagă, e omul care se lasă cunoscut, dar și rănit de către toți. E omul care se vulnerabilizează tocmai pentru a fi propriu altora. Și gibonii, taurii grași, insensibilii te rănesc, pe când oamenii sensibili, cu multă pătrundere duhovnicească și cu multă cultură te observă, te admiră, se umplu de tine pe fiecare zi și tocmai de aceea pot da detalii despre tine.

Și ceea ce mă bucură atunci când văd că sunt înțeles e aceea că și acei oameni sunt mânați de lucruri frumoase ca și mine. Că sămânța bună prinde tot pe teren bun și nu pe asfalt! Și dacă cineva mă admiră, atunci și el e de admirat, pentru că și el e un om viu, un om care caută pe Viața tuturor, pe Dumnezeu.

M-a înțeles pentru că se înțelege.

Îl sensibilizez, îl inspir, tocmai pentru că e o inimă frumoasă, plină de adâncimi și nu un candriu.

De aceea îi înțeleg din plin, mai mult decât cred ei, pe cei care vin și își transformă scrisul în insulte, în denigrări sau în rățoieli cu mine, adică în gunoi de aruncat. Îi înțeleg că sunt mici la inimă, că sunt invidioși, că sunt proști, că sunt insensibili, că au alte opțiuni…Dar nu eu sunt de vină pentru asta!

Nu eu sunt de vină că nu puteți să acceptați că alții cred altceva și că nu sunteți în stare să veniți să o spuneți frumos!

În 4 ani de online și de trei ani de când creez Teologie  pentru azi nu poate să spună unul că m-am dus la el pe blog și am început să îl trag la rost pentru ceea ce crede el sau să îl denigrez cu zilele și lunile, așa, ca un tembel.

E normal ca fiecare să aibă opiniile lui, viața lui, crezurile lui.

E normal ca să nu îmi placă unele lucruri, să nu le suport, să îmi repugnă.

Dar să mergi ca dementul peste om și să scrii un comentariu, nouă, 49, ca să îi spui același lucru…eu cred că e patologic și eu am pățit-o din plin cu comentatori de acest fel.

Să îi lăsăm pe cei care ne citesc să ne spună cum am crescut în persoana lor!

Să îi lăsăm totodată să ne spună cum sunt ei, pentru ca să crească în persoana noastră.

Asta înseamnă relație, vorbire, împărtășire de experiență: îți spun și îmi spui, ca amândoi să fim mai mult decât suntem.

A fost o bucurie reală, profundă, mare, de fiecare dată, când am primit o confesiune din partea altora sau când am primit scrisori în care mi s-a descris impactul vieții și a operei mele în viața altora.

Le mulțumesc încă odată tuturor! Le mulțumesc celor care au fost și celor care vor fi, care vor intra în viața mea arătându-mi, în mod real, că au înțeles mesajele mele. Și bucuria lor față de mine e tot la fel de reală ca și bucuria mea pentru ei, pentru că eu i-am vizat pe ei, pe oamenii care au înțeles și au nevoie de aceste lucruri, atunci când le-am scris sau le-am creat.

Nu creez lucruri în gol, pentru nimeni, ci pentru oameni profunzi!

De aceea nu sunt ofuscat când nu sunt înțeles, apreciat, iubit, respectat pentru ceea ce sunt…pentru că toate acestea au nevoie de oameni reali. Numai un om profund, duhovnicesc, cu multă sinceritate și râvnă după viața de sfințenie mă poate iubi, accepta și aprecia și eu știu asta…pentru că doar pe aceia îi iubesc și eu în mod profund și angajat.

Tocmai de aceea, nu cer de la niciunul ceea ce nu își poate oferi nici sieși. Dacă nu ești, nu poți să dai nici la alții. Ești sărac…și asta e toată povestea!