Colindele ca experiență de viață
Colindele nu sunt cântece populare.
Nu sunt simpliste.
Teologia lor e delicată și plină de optimism.
Nu conțin imagini negre.
Sărăcia e o virtute.
Sfielnicia e o realitate ontologică.
Formele lingvistice părut bizare arată vechimea lor.
Există și colinde trunchiate, fără rezonanță profund românească.
Sunt fresce istorico-teologice.
Transpun Ortodoxia în inima poporului.
Sunt evenimente de suflet.
Cântate din toată inima provoacă candoare și sensibilitate.
Nu mă pot vedea fără ele la praznicul Nașterii Domnului.
Scot umanitatea profundă, feciorelnică, pe fețele celor care le cântă.
Sunt momente de bucurie și de încântare de neînlocuit.
