E cel care nu se regăsește într-o femeie sau nu se regăsește într-o vocație, dacă e vorba de un om, care dorește viața monahală.

Bărbatul neîmplinit e cel care nu are o soție cu care să vorbească lucruri profunde și împlinitoare și cu care să construiască proiecte ontologice, care să-i îmbogățească, pe amândoi, din punct de vedere duhovnicesc.

Asist la această neîmplinire pas cu pas și mă doare profund când o observ.

Căsătorii triste, dezamăgitoare de sine, pentru că nu au cu cine vorbi, cu cine crea, cine să-i înțeleagă.

Și ca o femeie și un bărbat să se înțeleagă trebuie să fie doi oameni duhovnicești, doi oameni intelectuali și doi oameni care nu se pot închipui unul fără celălalt.

La fel, un bărbat monah sau o femeie monahie nu pot fi împliniți dacă nu sunt oameni duhovnicești profunzi, cu proiecte teologice și ascetice viguroase.

Căsătoria doar pentru sex și, eventual, pentru copii sau monahismul pentru a ținti ierarhia sau anumite privilegii sunt neîmpliniri personale.

Împlinirea presupune bucuria deplină în adevăr și faptă. În sentimente și proiecte care să ne schimbe spiritual.

Tocmai de aceea nu putem gândi împlinirea ontologică fără împlinirea duhovnicească, eclesială, în primul rând.

Did you like this? Share it: