Parodierea realității

Fiecare înțelegem ceea ce se petrece cu noi pe măsura noastră. În felul nostru. De aceea fiecare parodiem realitatea într-o mai mare sau mai mică măsură, chiar și când suntem foarte serioși. Ea ne depășește…noi înțelegem cu fragmentul.

Sunt trist pentru faptul că se închide Cotidianul…pentru că sunt trist când moare un grup de reflecție. Aceeași tristețe m-a încercat acum câțiva ani, când s-a desființat un ziar pamfletar: Atac la persoană?  sau cam așa ceva, dacă nu mă înșel…care, într-o ediție, a fost cenzurat parțial…și de atunci i-a început declinul.

O apariție foarte interesantă a acestui sfârșit de 2009 însă, ca imagologie și în modul în care editorii ei își aleg fragmentele de realitate pe care le discută (pe înțelesul unui public mediu) e: Decât o revistă. Downloadabilă: ceea ce e foarte bine.

E modul de revistă pe care l-am visat, ca design și ca mod de dispunere a articolelor în pagină  (și mă bucur că cineva l-a concretizat) dar nu și ca nivel de scriere și de înțelegere a conținutului. E foarte proaspătă și în același timp unică în modul cum fotografiază realitatea, cum se prezintă, cum te îmbie vizual cât și la nivel de subiect…Însă e pentru public mediu. Nu e elitistă! Și ar fi putut fi elitistă…pentru că cei care o creează (deși nu îi cunosc) presimt că pot să facă mai mult decât fac la capitolul concizie și forță a conținutului.

Proiectul de revistă online al lui Cristian Bădiliță e o ambiție recentă  a sa, cu un design prost, cu un mod greoi de citire și de preluare a articolelor…dar se dorește un punct de reflecție nepartinic pentru viitor. Nu cred însă că proiectul său va avea viitor…cu viitorul pe care autorul lui moral și-l dorește acum. De ce? Proiectul e revanșist și bădăran din start, adică își propune cu aplomb ceva…înainte de a arăta că poate să ofere ceva.

Dar le dorim (celor două grupuri editoriale) succes în ceea ce fac!

Ce va rămâne însă din Cotidianul? Se va desființa și de la nivel online? Când mă gândesc la desființarea unui ziar…perceperea realității devine foarte casantă.

Se va desființa și Realitatea, alături de Cotidianul?

Adică…ne moare cotidianul, viața de zi cu zi…și ne moare și realitatea zilei…adică ieșim din realitate.

Cine mai rămâne în realitate?

Vom trăi…și vom muri liberi!

La 20 de ani de la revoluție…trebuia, totuși, să nu ne moară…cotidiana bucurie și cotidiana simțire a libertății exterioare și interioare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *