Ce știu credincioșii Tradiției Bisericii despre postmodernitate

Că ceea ce ne definește și ne ține împreună, adică credința, viața și cultul Bisericii Ortodoxe, s-a transmis din generație în generație și că această transmitere nu a fost întotdeauna ușoară.

Că perioadele de acalmie și cele de persecutare ale Bisericii s-au succedat și că nesimțirea congenitală a postmodernității față de Biserică nu e o noutate, nu e o invenție de o jumătate de secol.

Că ideologia nu mântuie, ci numai comuniunea cu Dumnezeu și cu oamenii.

Că teologia ortodoxă este experiență mistică personală și comunitară în același timp și că atunci când teologia iese din adevăr ea devine filosofie teologică, adică o erezie subiectivizată.

Că Sfinții sunt paradoxali și că nu sunt puțini.

Că Biserica a păstrat Tradiția și Scriptura și cultul cu multă reverență, cu multă evlavie, în ciuda tuturor ereticilor și a denigratorilor ei, de care s-a delimitat în mod expres sau tacit.

Că toate lucrurile trebuie puse în slujba mântuirii oamenilor, a sfințirii lor.

Că Biserica e focarul de viață sfântă și de adevăr al lumii și că în afara Revelației dumnezeiești a Bisericii, ne învărtim ca niște orbi pe pământ.

Că toate lucrurile au un sens, chiar dacă noi nu le înțelegem.

Că viața noastră și întreaga lume e un mare dar al lui Dumnezeu și că tot ceea ce facem și înțelegem trebuie să le jertfim, cu smerenie, lui Dumnezeu.

Că istoria nu își este suficientă sieși și că împlinirea omului e Dumnezeu și niciodată o viață egoistă, consumeristă, frivolă, atee.

2 comentarii la „Ce știu credincioșii Tradiției Bisericii despre postmodernitate”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *