Dumnezeu nu face erori de…providență!

Eroarea de logică…teologică a lui Vasile Gârneț se regăsește și în mințile altora, tocmai de aceea o evoc aici. Nu numai el gândește îngust, omocentric! O fac mulți alții, care nu au minte paradoxală, teologică, care nu gândesc dincolo de liniaritatea minții umane.

Una gândește mintea umană mărginită, care iubește pe cineva și consideră că nu e drept ca acel cineva, iubit de către ea…să moară atât de tânăr și altfel gândește Dumnezeu, Care poartă de grijă de toate ființele, pentru că El le-a creat.

Când nu înțelegem ceva, nu Dumnezeu e de vină pentru că noi gândim mărginit, ci noi suntem de vină pentru că ne hazardăm în a da verdicte, în a spune hule, în a-L trage pe Dumnezeu la rost.

Moartea cuiva, o bucurie, o întâlnire cu cineva sunt momente revelatoare. Dacă nu îți înțelegi rostul vieții nu îți înțelegi nici rostul morții. Nici pe al tău și nici pe al altora. Și dacă nu le înțelegi…faci erori de logică teologică, pentru că nu înțelegi sensul ultim al lucrurilor și al existenței.

Dumnezeu nu greșește niciodată! Oamenii însă greșesc cumplit, da, foarte cumplit, extrem de cumplit…și mă mir de ce nu se miră, cei care greșesc cumplit, că sunt ținuți în viață de un Dumnezeu atât de bun și de răbdător.

De ce există Dumnezeu…decât atunci când trebuie să Îl tragem la rost?

De ce nu există Dumnezeu, nu se pune problema lui Dumnezeu și când ne e bine și ne doare în cot de El și de toată lumea și de răul pe care nu îl luăm deloc în seamă?