Eu am perceput cartea…
ca pe un mod de lămurire de sine. De aceea am scris, scriu și voi scrie cărți: pentru că astfel gândesc coerent, mă exprim concis și mă limpezesc interior.
Se decantează totul în tine când scrii. Pe de o parte, acumulezi, cauți, aduni iar, pe de altă parte, modul în care te implici atunci când scrii (indiferent de stil sau subiect) te face să te înțelegi, să vezi cine mai ești, cine ai ajuns.
De aceea, una e ceea ce e cartea pentru cititor, pentru cel care o citește fără să știe ce a făcut ea din tine și pentru tine și altceva e cartea pentru tine, care ai scris-o dintr-o anume nevoie: de cercetare, confesivă, ludică, de exorcizare, sentimentală, restauratoare etc.
Și numai când începi să vorbești despre taina cărții, despre ce nu știi decât tu, oamenii înțeleg care a fost, de fapt, motivația primă a ei.