Tânărul teolog azi

Un cititor al nostru a venit  (nu unul oarecare) și a făcut astăzi un cache cu titlul din titlu. Interesant…

Cred că, mai degrabă, a zis: să fac o pagină cu acest tânăr teolog…și l-a pus pe azi de la Teologie pentru azi…și a ieșit o…temă de discuție. Și e o temă de discuție serioasă și dureroasă în același timp, pentru că toate statutele sociale / vocaționale (teolog, doctor, economist, avocat, literat etc.), în postmodernitate, sunt aruncate…la periferie sau sunt luate la mișto.

Cred că de vreo 3 ani de zile, de când suntem la nivel online, intelectualii…non teologi, au putut să vadă în noi…că preoții…gândesc…și creează, și că au multe specializări în spate…și că familia unui preot nu e…unidimensionată. Și e un lucru foarte bun această evidență…pentru că vorbește despre realitate. Te lovește de realitatea personală și te scoate din basme.

Pentru că intelectualii au tot felul de preconcepții…e bine să îi mai lași cu gura căscată uneori…și să le indici unidimesionările lor și ale familiei lor sau lipsa de precizie, de seriozitate în gândirea lor.

Însă cine e teologul ortodox astăzi, ce rol are?: e o problemă importantă. Pentru că teologul ortodox real e cel care trasează o direcție, care indică direcția potrivit Tradiției Bisericii. E ochii și mintea clară a Bisericii. Fără teologi reali Biserica devine o instituție, care prestează doar înmormântări, botezuri și cununii.

Numai că teologii ortodocși reali nu se nasc numai la seminar sau facultate și nici numai la Biserică și nici numai în societate. Ei apar când cartea și slujba, societatea și istoria, adevărul și curăția conștiinței se îmbină în persoana lor pentru mântuirea lor și a tuturor membrilor Bisericii.

E fals să spui că teologul ortodox e teolog numai pentru că are 7, 10, 20 de ani de teologie în spate. El este teolog pentru că a făcut  din academismul teologic și din slujirea pastorală și din scanarea corectă a societății în care trăiește modul său de a fi.

Teologul ortodox real, autentic, este el însuși o întruchipare a teologiei dumnezeiești, pentru că s-a lăsat convins și mlădiat și schimbat pas cu pas, pe fiecare zi, de către Dumnezeu, în ambianța divino-umană a Bisericii și în interacțiunile de tot felul de la nivel social.

Mai pe scurt…tânărul teolog de azi…este și nu este, pentru că realitatea lui depinde nu doar de cum poate să se strecoare pe la facultate sau prin viață…ci  stă în ceea ce face cu el însuși. Și ce face fiecare cu sine acasă…se vede afară.

Avem mulți licențiați, mulți masteranzi, doctoranzi, doctori în teologie…și prea puțină eficiență, prea puțin pragmatism teologic. Și când vorbesc de pragmatism teologic mă refer la cărți scrise, cărți traduse, originalitate, proiecte online, creativitate pastorală.

Totuși, în epoca vitezei…să nu avem Scriptură, Sfinți Părinți, Viețile Sfinților, cultul retraduse cap-coadă și comentate…după vreo 50-60 de ani de teologie academică în România înseamnă că nu stăm bine deloc sau că nu ne-am orientat teologic suficient de bine, de matur, de propriu, pentru vremea noastră.

Și acest handicap, parcă, nu îl recuperăm nici cu inițiative de sus și nici de jos.

Inițiativele insulare sunt prea insulare.