Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 10 ianuarie 2010

Gutui de iarnă

Au înnegrit,
multicolor,
multele vorbe aruncate de mulții maidanezi,
din spatele unei democrații risipite caduc
în toată Europa.

Politica, fistichie,
ucide gura alegătorului.

Alegătorul,
plictisit de atâta prostire,
mugește în fața salariului
și tace ca peștele de Nicaragua.

Moare presa,
zise el, vocea cu autoritate,
credibilă.

Se mută pe online
și mirosul de foaie va deveni
ca mirosul filatelic
.

Îi dau dreptate!

Până atunci unii se injectează,
de zor,
cu regula celui un i,
a celor doi i
sau 3 de i,
de parcă poezia cu 13 de i
e mai pudică decât cea fără niciun i.

Onlineul nu e fată mare,
ci fată mică!

Fetele mici cred
în orice basm.

Olineul de România
merge în basme,
pentru că fetele mari
se feresc de tot felul de apucați,
care le pot lăsa gravide.

Părintele Nicolae de la Valea Plopului
tocmai astfel de copii are acolo:
pe care nu îi dorește nicio
barză,
nicio casă,
nicio masă.

De aceea vrem să punem România
în cărți.

Să scriem cărți despre cum se moare
și se zbenguie neuronii în România.

O, România mea,
cât de ortodoxă mai ești tu,
adică de normală la cap,
când au făcut tot felul de tot felul din tine
o aglomerație de interese meschine?

Și caprele fac parte din
România.

Chiar și poluarea,
aceasta foarte proteică
sau șobolanii,
firele de iarbă din România…
fac parte și din Europa.

Iar noi
plecăm din România în Europa și din
Europa în România
cu delirul la noi,
că doar o să apucăm ziua,
când or să se ieftinească cu 70%
prețurile în supermarket
și o să dăm năvală,
unii peste alții,
ca să luăm un computer,
un aspirator
și un mixer…
măcar un mixer…

Și ce să mixăm cu…un mixer?!

Mai bine ne luăm două mixere,
patru televizoare,
al 6-lea pentru baie,
ca să prindem telenovela aia
japoneză,
de pe TVR 1,
tocmai când se termină;
și 10 mașini,
nou nouțe,
pe care nu o să le folosim,
pentru că nu avem nevoie de ele.

– Da, domnule, știu,
gutuile se coc,
în ciuda acelui ceva tare
și a acidității lor,
toamna,
numai că,
dacă stau la geam
se mai coc…
și iarna!

Iar eu le mănânc iarna,
până primăvara!…

Da, le mănânc încet,
cu economie,
până la adânci
bătrâneți.

Și apoi…desigur,
mor!

Cartea interviu

Îmi place să fac interviuri pe orice temă cu oricine.

De aceea, dacă doriți să facem un interviu, un al doilea, al treilea, al 4-lea interviu, pentru ca să iasă o carte de interviuri…le putem face, printre picături, prin email…cu oricine dorește.

Le strângem, le punem în carte, cărți…și sunt citite de către toți.

Dacă vă e greu să scrieți…ne răspundeți la întrebări în format audio sau video și facem…un DVD, două, nouă, de interviuri.

Eu întreb…dv. răspundeți!

Oricine dorește: să ne anunțe și alături de emailul său, un mic CV, ca să știm cu cine vorbim…

Cartea sau DVD-ul Teologie pentru azi de interviuri vor fi la nivel online și se vor distribui gratuit.

Aviz oricui dorește!

Povestea sugativei

În vremea când copiii, care învățau carte, scriau cu stiloul…aveau nevoie de sugativă. Adică de un absorbant…pentru cerneală,  de culoare albă (?!), pentru că cerneala putea să îți cadă pe bancă, pe mâini, pe nas, pe contul din bancă, pe casă, sub dulap, pe masă, sub masă, pe lângă scaun, în farfuria cu ghiocei, în coșul cu lemne, în coșul cu prune, în alimentară…

Însă povestea nu are final…pentru că nu mai există sugativă.

Abandonul școlar a crescut în așa fel, încât 2 din 10 copii români nu mai vor alfabetizare…ci vor ierbizare.

Vor să trăiască ca iarba: fără retușuri.

Dar omul om e plin de dorința de a fi o sugativă. De a suge orice idee, de a suge orice nor, orice film, orice articol…și de a-l pune la el în minte. Din minte cade în inimă.

Și ce îți cade la inimă e bun căzut.

Cerneala era albastră…

Și era chinezească…

Și uneori îți cădea pe penar, pe caiete, prin ghiozdan, pe mâini, îți sărea pe obraz, ca o nerușinată…și trebuia să te speli.

Important e, ca în comunicare, să pui virgule.

E foarte important!

O licărire în beznă

E întuneric beznă afară. Sau: e o beznă de-ți bagi degetele-n ochi. Bezna înseamnă în aceste cazuri întuneric desăvârșit, o noapte neagră, fără nicio lumină, când nu se văd nici luna și stelele.

Etimologia beznei se află în limba slavonă. E un cuvânt românesc vechi, cu o densă circulație în evul mediu. Numai că acolo nu prea era folosit la singular și nici nu însemna întuneric.

Sintagma în care apărea era: beznele Iadului. Aparent, s-ar putea traduce prin întunericul Iadului, dar nu acesta era sensul, ci aceasta este echivalarea semantică târzie.

Beznele Iadului înseamnă prăpăstiile Iadului. De unde, firesc, beznă = prăpastie.

Când românul a zis e întuneric beznă, a vrut să spună că e întuneric ca în Iad, unde nu e nicio lumină.

El a văzut întunericul nopții neluminate de nicio stea prin fiorul conștiinței, al cugetului care s-a închipuit dintr-o dată în mijlocul unei singurătăți și al unui întuneric desăvârșit, fără putința de a sesiza ceva sau de a vedea pe cineva.

Întunericul acesta al nopții fără niciun licăr de lumină, l-a numit beznă, pentru că probabil, la un moment dat, bezna a început să denumească singură Iadul, pentru ca acesta să nu mai fie pronunțat, așa după cum împielițat a fost decupat din expresia ești drac împielițat și a început să-l desemneze pe drac, deși sensul inițial al lui împielițat era acela de întrupat.

Apropo de licăr de lumină… stau și mă întreb și nu am reușit să aflu încă, dacă, în licur de ulei (pe care am auzit-o folosită la noi în Teleorman: am pus un licur de ulei în mâncare, adică un strop de ulei), licur vine de la licăr sau de la o leacă.

Cred că vine de la amândouă, prin contaminare: de la a licări sau a licuri (de unde licurici), s-a reținut sensul de puțin, fiind apropiat din punct devedere fonetic cu o leacă.

Nu mai rețin dacă se spune și un licur de vin, spre exemplu… S-ar putea. Mai ales că vinul e o licoare

Fontes Historiae Daco-Romanae (I-IV pt. download)

Sunt în Scribd, puse în acest cont personal.

Vol. 1.

Vol. 2.

Vol. 3.

Vol. 4.

Poemul celor 4 pentru cei mulți

Sufeream de prea multă
luciditate,
de atenția la pisic, la antenă,
la vrabie.

Sufeream de adevăr:
aveam prea mult.

Ofticam cu prezența lui,
a adevărului,
corcodușii,
duzii,
fermoarele…

Cine e de vină?, ai țipat tu…

În orice caz,
s-a lăsat în jurul nostru,
prozaic,
un muget de viscol,
care ne-a spus toată iarna/ ura? din inimile
tuturor.

ca să ne îmbrăcăm în ea…

În ce?!

În pleoapa groasă
de lehamite
a unei pisici cu fermoar,
cu nopți nedormite
și deșirate poetic.

care încerci să
mă faci un
pic de uitare.

Da, ți-am citit
poemele cu interes,
cu un interes necunoscut
pentru un necunoscut.

Multe detalii le-am consimțit,
le-am înțeles,
atâta timp cât
poezia e o respirație
cunoscută
de către cei care stau aproape…
de cuvinte.

Nu fugi însă!

Nu deveni un user
care pari loser,
atâta timp cât cuvintele
tale te poartă
spre noi…
ca pe un vânt plăcut,
cu vârsta ta,
cu nedumeririle
și iubirile tale…

Aș vrea să-mi spui:

e prietenia dintre mine
și tine.

Pentru că nu e rău că suntem…
ci e rău
când suntem două grame
de uitare,
o tonă de nesimțire,
și încă un miliar de
stele căzătoare.

Apasă te rog pe buton!

Vreau o gură de aer
în care arta să
aibă miros
de cafea autentică,
tare,
în orice dimineață…

Soția –

zâmbetul care-mi
îmbobocește în
brațe.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort