O licărire în beznă

E întuneric beznă afară. Sau: e o beznă de-ți bagi degetele-n ochi. Bezna înseamnă în aceste cazuri întuneric desăvârșit, o noapte neagră, fără nicio lumină, când nu se văd nici luna și stelele.

Etimologia beznei se află în limba slavonă. E un cuvânt românesc vechi, cu o densă circulație în evul mediu. Numai că acolo nu prea era folosit la singular și nici nu însemna întuneric.

Sintagma în care apărea era: beznele Iadului. Aparent, s-ar putea traduce prin întunericul Iadului, dar nu acesta era sensul, ci aceasta este echivalarea semantică târzie.

Beznele Iadului înseamnă prăpăstiile Iadului. De unde, firesc, beznă = prăpastie.

Când românul a zis e întuneric beznă, a vrut să spună că e întuneric ca în Iad, unde nu e nicio lumină.

El a văzut întunericul nopții neluminate de nicio stea prin fiorul conștiinței, al cugetului care s-a închipuit dintr-o dată în mijlocul unei singurătăți și al unui întuneric desăvârșit, fără putința de a sesiza ceva sau de a vedea pe cineva.

Întunericul acesta al nopții fără niciun licăr de lumină, l-a numit beznă, pentru că probabil, la un moment dat, bezna a început să denumească singură Iadul, pentru ca acesta să nu mai fie pronunțat, așa după cum împielițat a fost decupat din expresia ești drac împielițat și a început să-l desemneze pe drac, deși sensul inițial al lui împielițat era acela de întrupat.

Apropo de licăr de lumină… stau și mă întreb și nu am reușit să aflu încă, dacă, în licur de ulei (pe care am auzit-o folosită la noi în Teleorman: am pus un licur de ulei în mâncare, adică un strop de ulei), licur vine de la licăr sau de la o leacă.

Cred că vine de la amândouă, prin contaminare: de la a licări sau a licuri (de unde licurici), s-a reținut sensul de puțin, fiind apropiat din punct devedere fonetic cu o leacă.

Nu mai rețin dacă se spune și un licur de vin, spre exemplu… S-ar putea. Mai ales că vinul e o licoare

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *