Zi: 14 ianuarie 2010

De ce aproape?!…de ce aproape?!! sublim (adică bun din toate punctele de vedere: pentru că e foarte din viață, e ca în viață). Fiindcă după o oră și 51 de minute (filmul are: 1. 59. 18 minute) de ca în viață, cu bunele și relele vieții de cuplu, începe ideologia.

În loc să se termine în…bucurie, intervine ideologia, ideea cum că  trebuie să ne căsătorim (Meryl Streep) cu cel pe care nu îl cunoaștem  prea bine dar de care suntem îndrăgostiți acum (Steve Martin) și să nu îi mai dăm, o a doua șansă, fostului soț, pe care încă îl mai iubim și, după 10 ani de la divorț, avem o aventură cu el (Alec Baldwin).

Personajul forte, principal, din punctul meu de vedere, al filmului e Jake, alias Alec Baldwin, care se redescoperă, se reinventează ca actor în acest film și o…întinerește pe Meryl Streep. El e sursa vieții și a inspirației pentru femeia, care încă nu putuse să accepte, că el s-a căsătorit cu alta mult mai tânără…și fără personalitate.

E un film pentru naufragiații în căsătorie, pentru despărțiți…dar care mai au, încă în ei, focul dragostei. E o pledoarie pentru recăsătorire cu dragostea dintâi  (dacă citești filmul din lăuntrul sensului său) și nu pentru dezmăț și, de asemenea, o pledoarie pentru fidelitate, dacă ți-e bine în mariaj. Aventura  amoroasă vine ca o declarație sinceră între cele două părți, ca o confirmare a faptului că au greșit în momentul când s-au despărțit.

Prima fotografie a acestui articol e din începutul filmului. Sunt invitați amândoi la o petrecere a unor prieteni de familie…care împlinesc 30 de ani de căsătorie. Un eveniment frumos, de dorit, de aplaudat, de implementat la nivel familial și social. Iar întrebarea din poză e a lui, a bărbatului, care are în el, încă, iubire pestru fosta lui soție…de alături, din fotografie.

Dar, alături de Jake e soția lui, cea tânără…care produce aversiune imediat lui Jane, adică lui Meryl Streep, care pleacă de la aniversare…Copiii fostei familii este la Jane…și nu îi mai înțelege.

Dacă citiți și titlurile fotografiilor…făcute în timpul vizionării lui, înțelegeți mai bine discuțiile colaterale, cele despre familie, ale filmului.

Copiii au glasul lor, au vorba lor, au viitorul lor…iar părinții spun altceva. Nu se suprapun…ideile lor. Femeia singură, matură, are nevoie de dragoste și de protecție, tot pe atât de mult ca și cei tineri. Însă cine să îți ofere dragoste, nu doar…sex? Pentru că dragostea e prietenie, maturitate, afecțiune, sensibilitate, înțelegere, atenție, complementaritate, spațiu de viață și de creație…

Copiii pleacă…la casele lor…iar mama rămâne: singură-n iarbă (îmi spune doamna preoteasă…și așa i-a rămas numele fotografiei!). Singurătatea începe cu tine, cu adâncul din tine. Dacă nu e bucuros adâncul din tine…atunci ești singur și nimeni nu te poate consola dacă nu Îl cauți pe Dumnezeu sau dacă nu te iubește un om, cineva care te înțelege. Care te înțelege pentru că te iubește și care te iubește tocmai pentru că te înțelege.

Pretendentul este…arhitect. Cel care trebuia să îi construiască o nouă casă, pe placul ei, așa cum își dorise… Adam, alias Steve Martin joacă aici un rol dramatic, cu puține accente umoristice extreme, proprii lui…și are un rol secundar. Chiar dacă el va fi alesul, totuși fostul soț este omul filmului, cel care s-a exprimat ca un adevărat om pasional și care dorește să își recucerească femeia tinereților lui.

Îi citise toate 47 de emailuri despre datele…arhitecturii casei. Arhitectul…

Complexată de soția fostului soț, Jane apelează la doctorul plastician…care devine subiect de bârfă în cercul ei. Pleacă de acolo îngrozită…

Un cuplu nesimțit (aviz celor care se comportă la fel de față cu alții!) se pupă, de mama focului, în lift…accentuându-i starea de singurătate. Prea bătrână…pentru iubire?! Nu!

Începe rădăcina escapadei amoroase. Bărbatul, lăsat singur…miroase floarea pe care o cunoștea foarte bine și, pe care, ca un nătâng, o părăsise. Un pahar, două, mâncare la barul de aici, dans..și…prima oară în pat, după 10 ani, cu fosta lui soție!

Își dă seama că îi lipsesc momentele sexuale ale căsniciei lui trecute, tandrețea ei, mâncarea ei, persoana ei…familia lui, pentru că avea 3 copii (două fete și un băiat) iar fiica cea mare era căsătorită.

Fosta devine…amantă. Prietenele ei, toate singure…o declară genială…când își dau seama de…

O înșală a treia oară pe actuala…cu fosta. Sărut ca-n filmele old americane.

Din cauza unui medicament, pe care îl lua pentru ca să facă…sau să nu facă al doilea copil cu actuala, are  o sincopă, amețește și are nevoie de doctor…tocmai când dorea să facă sex cu fosta, într-un hotel, unde îi vede soțul fiicei lor celei mari, care e un scump…de la un capăt la altul al filmului. El încearcă să aplaneze conflictele…și reușește. Fotografia de aici: masa, în pat…după…plecarea doctorului, unde îi atinge, pentru prima dată, mâna (el – ei) într-un mod tandru.

De la această fază, tu, ca privitor, credeai că gata: se recăsătoresc!

De aici începe clarificarea de sine, împăcarea cu trecutul. Fraza e a ei: ne-am despărțit…pentru că am renunțat la noi, la căsătoria noastră. Pentru că nu am luptat pentru ea. Ne-a plăcut să ne abandonăm fericirea. Și el…e de acord. Ambii au avut vina lor. Vindecarea trecutului sau de trecut se face atunci când consimțim partea noastră de vină.

Când cei 3 copii află că părinții lor, după 10 ani de divorț, au o aventură… Ei nu își liniștiseră trecutul…în comparație cu mama lor, fapt pentru care se duc la fiica cea mare. Mă refer la cei doi, care încă stăteau la mamă.

Când îl gonești pe fostul soț și actualul amant și…îți pleacă și copiii…rămâi singură pe șezlong…unde adormi…fără să vrei. Șezlongul de afară, de lângă piscină. Prima privire la trezirea din somn…e în copaci. Cadru static…pe care l-am mai regăsit și în alte filme, în care, în acest fel, se insinua straniul, misteriosul, macabrul…ceva care îți reține respirația.

Consiliere psihologică…a familiei ingenue, traumatizate. Copiii află că…mama e tot…fără soț. Și acceptă asta, paradoxal, deși el…era tatăl lor. De aici începe ideologizarea filmului, care nu mai e ca în viață. Până aici a fost totul rupt din viață: el o vrea, umblă după ea, moare după ea, se bucură de ea, o vrea înapoi… De aici încolo nu se mai trăiește…ci se gândește. Femeia gândește…dar numai pentru sine.

Nu se gândește…împreună cu familia, ci păstrează sciziunea pentru ei…deși ea se vindecă de trecut. Escapada o clarifică…dar pe copii îi lasă în aceeași ceață. Ba, mai mult, dacă e să o transpunem în viața real de reală, amplifică ceața cu 50%.

Speram să fie …finalul cel bun…dar de aici femeia o ia pe arătură. Îi spune că nu se mai poate…și el, paradoxal, acceptă nefericirea de a o pierde a doua oară, deși știa, vedea foarte bine, că ea se înșală.

Eroina noastră rămâne cu arhitectul, finalul e un început de idilă, însă te lasă cu gust amar (am râs și ne-am bucurat de minune până atunci: eu cu soția mea, văzând filmul), pentru că se insinuează ideea că cel care nu te cunoaște, dar ți-ar oferi o nouă viață e mai bun decât cel care te iubește, a greșit, dar te iubește și mai mult în clipa de față.

Femeia rămâne cu cioara de pe gard…deși, afirma, că învățase din trecut. Trecutul, paradoxal, a învățat-o că tot aventura = divorțul e soluția.

Adică îl revrei pe iubit, îl ai, e o minune, îi dai papucii…și te muți la vecin, vecin care și pe el l-a lăsat soția, de doi ani…

E complicat…pentru cine?

În mintea cui?

Pentru niște oameni maturi sau care s-au maturizat…reînvierea dragostei e o minune și nu o mai lasă să zboare. Așa e în viață!

Dacă a avortat la tinerețe și face copii prin inseminare articifială…se bucură de ei, nu îi mai aruncă! Știe că nu mai are nicio șansă, pentru că e deja granny.

Dacă nu a avut bărbat 10 ani…nu mai îl alege pe al doilea, ci rămâne la primul găsit sau regăsit după 10 ani.

Dacă are tot ce îi trebuie…de ce se mai riscă? De ce mai gândește dincolo de hotarele căsniciei?

Așa e în viața reală, nu?! În cea care…gândește cu mintea pe umeri.

Însă filmul sublim până spre final… devine ipocrit, neserios…pentru că alunecă…în ideologie. Și ne propune a second choice, o a doua alegere aberantă…atâta timp cât tot filmul ai fugit după el…după cel care m-a părăsit și îl vreau înapoi.