De ce ne plac manelele…sau, mai ales, când plac?

Ne plac pentru că sunt facile și nu presupun prea multă mintozeală…și plac…când suntem mai bahici, mai luați, mai duși, mai aerieni, mai distrați, mai neserioși.

Manelele sunt șoapte neserioase, de alcov. Sunt statul la colț de stradă…pentru ca să vă dau domnu’, o fată bună, dacă doriți.

Maneaua e o flecăreală adrenalicoasă.

Îți aprinde jocul în tine, adică cheful de dezmăț. Îți scoate libidoul la vedere.

E cu iubire, cu ochii tăi, că ești bună, că o să facem, că tu ești pentru mine, că tristețe, moarte, despărțire…gagico: mor de tine.

Omul de la țară le ascultă…că nu are Ravel, Dali sau Brâncuși în repertoar.

Omul de la periferie sau de la centrul orașului mic sau mare le ascultă pentru că nu sare departe de așchie, de așchia lui originară, pentru că cei de la oraș, nu știu cât procent, dar mare, sunt de la țară…și le place…tot ca la țară, când e vorba de nuntă, chef, sex, prostii, alcool, droguri…

Maneau bate rockul sau muzica simfonică…nu pentru că e mai bună, ci, ca și Lady Gaga, care, aseară, era cea mai căutată în Yahoo și pe You Tube, deși cântă la fel de prost ca Madonna, care face ăi bani cu trei trilulilu cântate…cântă jaga-jaga, cucu și pupăza, foaie verde ochi ca mura…adică de împerechere, de combinare, de…nu ne interesează ce cântă…că noi avem alte trebi.

Și punem pariu că ăia care o ascultă pe Gagarina…sunt maneliști, adică le place…de nu se poate!

Și maneliștii nu sunt numai români, ci fiecare țară are manelismul lor, pentru că fiecare țară are proștii lor, adică subcultura lor.

Și, dacă pui manele și de împerechere la nuntă…vă dați seama ce idee despre sanctitatea nunții mai există. Pentru că, atunci când afonul spiritual spune : nuntă, el nu se gândește ca mine, la pregătire pentru spovedire și împărtășire a mirilor, cununie religioasă, decență, familie binecuvântată, evlavie creștină…ci la el nuntă înseamnă lăutari, mâncare multă și să joace, să danseze.

Maneaua e radiografie pură: atât îi duce capul!

A nu se confunda libidinosul manelist și prostul gust a majorității manelelor (sunt și excepții) cu cântecul popular românesc. Una e să exprimi o stare de spirit și o virtute prin cântec, ca în cântecul popular genuin și alta e să vinzi la tonă, carne re-re-refrigerată, numită manele, care ies pe bandă…fără să iasă din inima omului.

Dacă doinele populare ar fi ieșit pe bandă ca manelele după 1989 am fi avut 3 miliarde de-alde Miorița în 2000 de ani, nu?

Și ne plac, în concluzie (a se reține!) pentru că nu suntem serioși.

Ne uităm numai după puicuțe, numai după sărmăluțe, numai după eurei, și de aceea nu…se prinde muzică mai solidă, mai armonică, mai grea, mai cu studii, mai cu eleganță.

D-aia și vorbim prost și gândim prost și mestecăm prost și avem gusturi proaste: pentru că suntem neserioși.

Și, după ce suntem neserioși, ne mirăm de ce nu suntem japonezi sau germani.

Pentru că suntem așa, din plin, tute.

Pentru tută (nu Tucă!)…a se citi din marele DEX al limbii române.

Did you like this? Share it: