tocmai de la mama dracu’ ”…Un vers dintr-un cântec lăutăresc, probabil, care vă e cunoscut. Cel puțin pentru cei mai în vârstă…care nu au ascultat toată viața lor muzică tehno.

Și aici se exprimă sărăcia profundă a omului, a acestui țigan, care vine de la mama dracului, adică de undeva de foarte, foarte, foarte departe…până aici, la noi. Adică îl vedem așa, prin istorie, trecând pe țigan…cum vine el de la mama dracului și își face colibă, mai apoi căscioară, mai apoi căsoaie și apoi palat cu o mie de turnulețe, zece mii de oglinjoare strălucinde în soare și 80 de camere, ca să îi ajungă…prafului să se aștearnă, în voie, la el în casă.

Cu Dumnezeu nu mulți sunt în gură…dar cu dracu…da! Pe net dracul a ajuns drak sau dk, mai pe scurt.

Însă Mama lu’ dracu, cu majusculă, pe când dracul e cu minusculă…e Tatăl nostru, Care ești în ceruri. Pentru că dracu’ are Mamă drept un Tată, după cum și noi avem o Mamă, Care e același Tată al tuturor.

Și acum rescriem versul din cântec: „Și un țigan venea, săracu’, tocmai de la Dumnezeu”. Pentru că de la El venim toți. El ne-a făcut, chiar dacă nu ne suportăm între noi, pe motive rasiale, religioase, etnice, de aspect al nasului, al punctuației sau al nesimțirii.

Un țigan, nebăgat în seamă, oropsit (cu apropo pentru cei care îl oropsesc) vine de la Dumnezeu și trăiește greu.

Ce să facem ca să trăiască mai bine?

Îi dăm locuri speciale la facultate? Îi oferim bonusuri ca să se integreze? Îl decopertăm de cuvintele care îl denigrează și îl marginalizează?

Dar și ce să facem noi, ca să scăpăm de nesimțirea țiganilor, care ne-au încălecat ca pe calul din poveste, din cauza banilor șmangleriți din altă parte?

Adică țiganul, săracul, care vine de la Mama dracului, adică de la Dumnezeu, care e frate cu românul…și țiganul cu turnulețe, la a cărui casă muncesc românii săraci, ca să îi ridice palatul de neam prost.

Nu e bine, ca să facem bine…ca să fie bine?

Adică ca să fie bine și să nu fie…rău…

Adică ca să fie așa, unii cu alții, pe acileșea, ca să ne avem ca frații

Pentru că, dacă și țiganii și românii, ei, vin de la Mama dracului, adică de la Dumnezeu, că El ne-a creat pe noi…atunci nu trebuie să dăm dracii la o parte din viața noastră…ca să ne avem ca frații, p-acilea, ca să fie bine…și să nu fie rău?

Eu zic că da…

Did you like this? Share it: