Adică Ieș. 3, 5, Sfântul Proroc Moise…când Domnul îi vorbește din rugul aprins, care nu se mistuia. A se vedea, în același folder, spre care am făcut trimitere, rugul aprins, cu Maica Domnului și Pruncul în tufiș / rug (tipologie) și cu Îngerul care-i vorbește lui Moise.

– De ce, Doamne, să-mi dau jos încălțămintea, nu e bună?!

– Dă-ți jos încălțămintea, că locul pe care tu stai acum e loc sfânt, preasfânt, pentru că M-am arătat ție în slavă! Ce ai făcut tu până acum, pe unde ai umblat tu până acum…e altceva. Acum vreau să calci sfânt. Să fii Sfânt!Pentru că asta e convertirea: momentul zero, de unde lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel.

Dă-ți jos, cu alte cuvinte, viața ce-ai fost. Nu te mai uita în urmă la ce bocanci aveai…și cu care intrai, ca neamul prost, în inimile oamenilor, la modul nesimțit și penibil!

Acum fii altul!

Fii mereu altul…că asta înseamnă să trăiești și să te sfințești.

Ieri n-ai știut ce să faci. Astăzi gândește mai mult! Simte mai mult! Ieri stăteai în Egiptul cu multe pofte, cu multe tentații și nu auzisei că Dumnezeu ne vrea Sfinți, ne vrea scoși din apa murdară a iluziilor.

Ieri dormitai…Astăzi fii treaz! Pentru că trezia de dimineață departe ajunge…pe când Marea mahmureală, deși e film cu multă vânzare la public…sfârșește prost, dacă o bagi în viața ta.

Acum e timpul să fii altul. Mereu altul.

– Cât de altul, Doamne?!

– Nu e asta problema ta! Tu scoate-ți încălțările, sandalele, ce ai în picioare, pentru că o să vezi ce drum neînchipuit de sfânt dar și de greu vei avea, în noua viață, când tu vei duce prin nisipuri un popor tare la cerbice, trufaș, care nu se pleacă Domnului.

Scoate-ți încălțările proastelor tale obiceiuri!

Vino cu pasul gol de închipuiri!

La Dumnezeu nu se vine cu imaginații despre Dumnezeu, că Dumnezeu ar avea barbă, că Dumnzeu are Îngeri mici și bucălați, că la Dumnezeu e ca pe la noi…pentru ca să îți arate Dumnezeu, întru slava Sa, ceea ce ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit și la inima grea și nesimțită a omului teluric n-a ajuns, pentru că cele dumnezeiești se văd cu inimă curată și frumoasă, împodobită cu multă sfințenie.

Dă-ți jos halatul ironizării celor cu handicapuri de tot felul!

Dă-ți jos trufia vieții, asta, că ești bogat, avut și ministru și de aceea o să mergi pe locul 1 în Rai!

Dă-ți jos cămășile pline de desfrânare, de minciună, de stupefacție prăpădită!

Da, vino gol, la Domnul, gol de tine!

Dacă nu vii gol nu îți dai seama că pământul de sub tine e sfânt, pentru că e al Lui și că viața ta e o mare sfințenie, pentru că e darul unui Dumnezeu, Care te-a făcut să fii, deși ai fi putut să nu exiști niciodată.

Te-a adus de la neființă la ființă.

Ți-a dat viață, părinți, casă, masă, limbă, pământ, aer, atâtea minuni în față. El, Cel prea bun, cu tine, un nimeni, un punct, o mică vietate, care de la o zburare de avion nu te vezi, deși te crezi o întreagă galaxie, un monument nepereche.

-Dă-ți jos încălțările!

– Da, Doamne, fie mie după cuvântul Tău!…Și s-a mântuit el, în clipa aceea, trecând de la moarte la viață și de la pământ la cer, pentru că Te-a văzut pe Tine, Cel după care Prorocii au dorit și neamurilor li s-a binevestit, Hristos Domnul, Cel ce S-a născut în peșteră, ca noi, pentru ca pe omul căzut să îl ridice la cer și să primim nemurirea.

Did you like this? Share it: