Cum adică, frate, să fac ceva cu viața mea. Că viața mea e pronume personal: o viață, două vieți…Deci am acum o viață și o să mai am o a doua viață, conform pluralului substantivului comun viață…Da’ io mai știu ce e pă lumea aialaltă?

Că lumea de acum are de toate: sărăcie, corupție, neîncredere a omului cu cetățeanul, bagabonți la drumul mare, foști regizori care tranșează lumea de vii și îi mai dă și la televizor, ca copiii să le urmeze exemplul până la a treia generație…

Adică eu ce să fac…cu viața?! Că mă spăl pe față dimineața, când mă scol. La baie…fac ca de obicei. Apoi mănânc bine și beau și câte o țuică, două, nouă…că e iarnă acu’ și apoi…mă uit la televizor. Nu e de ajuns ce fac eu cu viața mea?! Dar ce să fac cu ea…statuie, podul grand, peșterea muierii, mausoleul lui lenin?!!!

Știre de ultimă oră: pensiile nu se vor majora, se vor face disponibilizări masive, politicienii vor sta la televizor…țara va merge înainte!

Dacă aveți vreo soluție, vreun unguent, vreo mantră pentru personajul meu imaginar, vă rog să sunați la numărul de telefon:

3 de nouă nicio soluție 000.

Did you like this? Share it: