Deci (conclusivă) Bacovia a vrut să spună că violetul este:

1. o culoare despre care noi vom vorbi, la modul superironic, în ianuarie 2010, în loc de murirea de foame sau de dezăpezire.

2. problema celor doi plopi, din fund, e una hipnotică.

3. siluetele se îndreaptă spre noi…

4. mulțimea toată (de români) își pierde vremea cu pandaliile celor prea puțin reprezentativi pentru istoria autentică a românilor.

5. orașul e violet…pentru că nu se face curățenie în el.

6. amurgul e violet…câteodată, câteodată mai și plouă, ninge, lapovițește.

7. Pâlcuri violete…sug snaga poporului, în timp ce el doarme cu cușma într-o parte.

Eu zic că e o bună diagnoză…și o contribuție trans-critică asupra poematicii bacoviene, o adaptare după anotimpuri, a intimității dramatice a poetului.

Did you like this? Share it: