Știți cum e: pentru diversitate, citește-o carte!, de ceva vreme urmăresc blogul Innei. Bineînțeles: nume de scenă…și a urmări…înseamnă a privi, o jumătate de minut pe zi, ce a mai scris…sau ce a mai pus.

Și, cu ea, m-am îmbolnăvit pas cu pas…de febra de sine, de sindromul egolatric al cântărețului român tânăr.

Domnule dragă, Inna noastră se laudă cu orice. Am făcut un clip, există o reclamă cu mine, am ajuns în topul cutare, am făcut o poză, vă place poza cu mine? Ea este peste tot. Ea și numai ea. Nu mai are niciun subiect de discuție în afară de ea.

Se fotografiază, se filmează, face un clip de sărbători, se duce în turneul nu știu care…singura ei preferință este propria ei înfățișare.

Sindromul Inna = când mă văd în oglindă…toată lumea dispare!

Însă dânsa are 23 de ani împliniți…Poate că e numai o fază…Așteptăm faza a doua, când Inna va avea o perspectivă mai bogată asupra existenței, prezentându-se, în afară de voce și trup…și cu ceva atractivitate de inimă și minte.

Did you like this? Share it: