Zi: 21 ianuarie 2010

Dicționarul limbii române vorbite

4 comments

Cu vreo 4-5 ani în urmă am început un dicționar cu această temă: un dicționar al limbii române vorbite, adică cu greșeli, cu regionalisme, cum am putut să aud un cuvânt sau altul, indiferent de faptul, dacă o formă anume am întâlnit-o odată sau de mai multe ori. Și am început să îmi notez diverse forme (dicționarul e în lucru) lexicale, să le repertoriez.

De ce? Pentru că mi-am dat seama că unele cuvinte au sensuri, în vorbirea curentă, pe care nu le cuprind dicționarele academice. Și e și normal să fie așa  atâta timp cât limba română, limbă vie, e vorbită de oameni vii, mai cultivați sau mai puțin cultivați.

Chiar dacă un cuvânt e pronunțat greșit într-o anume localitate el e înțeles de mai toți. Sau de familia în care se folosește.

Și asta mi-a plăcut la culme,  adică faptul, că  nu contează acuratețea lingvistică, dacă oamenii înțeleg despre ce e vorba. Ei se înțeleg dincolo de cuvânt, de forma cuvântului, mai aproape de adevăr sau mai puțin aproape de acuratețea lui.

Astă seară am avut bucuria să îl găsesc pe autorul de aici, care s-a ocupat de același lucru: repertorierea limbii române vorbite în regiunea lui. În Gorj.

Am pus mini-dicționarul său într-un Word:

Download this file

Ceea ce importă e că limba română e vie și că își găsește noi moduri de îmbogățire constantă.

Profesorul absolut și realitatea profesorală românească

Leave a comment

Aici, pentru a asculta și a downloada.

Are…41. 20 de minute.

În podcastul de față comentăm calitățile profesorului român, cerute de către un manual de Metodică și arătăm faptul, că un astfel de profesor, cerut aici, pentru România lui 2010 și pentru viitor, în mod regular, adică de jos și până la nivel de profesor de facultate, e profilul unei somități intelectuale și, în același timp, a unui om de o mare sfințenie.

Cuvinte cu amândouă mâinile (2010)

3 comments

[item image]

Read Online
(3.9 M)PDF
(305.9 K)EPUB
Kindle
Daisy
(149.8 K)Full Text
(1.2 M)DjVu

All Files: HTTP

***

Cartea are 82 de pagini în format integral, este o carte de interviuri făcută la nivel online și exclusiv pentru mediul online și reprezintă primul proiect online de acest gen al platformei noastre. Mai jos aveți partea de final a cărții noastre.

Le mulțumim încă odată contributorilor la această carte și, pe viitor, rămânem deschiși spre alte proiecte de acest fel, în care caracterul, eleganța, munca, responsabilitatea să își spună cuvântul.

*

Epilog

 

Cartea de față de interviuri e cartea celor 10 zile (10 -20 ianuarie 2010) și a celor 5 oameni: unul întreabă și 4 răspund.

Întrebările mele au plecat prin email și răspunsurile s-au întors tot pe-acolo.

Nimeni nu a forțat pe nimeni să răspundă, ci fiecare a scris când a vrut…asumându-și însă răspunsurile.

Fiecare și-a scris partea lui cum a dorit, corectura, punerea în pagină, unele note de subsol și referințele de subsol, care elucidează anumite aspecte sau nume inserate în carte ne aparțin.

Când am scris articolul publicitar, al potențialului proiect al cărții-interviu am subliniat faptul că e invitat oricine să participe. Nu am pus opreliști, nu am întors spatele nimănui, nu am renunțat la nimeni.

Iar cei care au consimțit participării la formarea cărții și au răspuns ca atare au fost co-scriitori surpriză, nefiind nimic aranjat, stabilit de mai înainte, lucru care nu s-a petrecut nici în timpul scrierii cărții.

Nu am avut niciun plan prestabilit și, implicit, nici întrebări contrafăcute. Am întrebat ceea ce am simțit că trebuie să întreb, atunci, în momentul punerii întrebărilor.

Interviurile ca atare arată și cine sunt participanții la dialog și ce pot, dar și limitele lor. Limite reale sau autocenzurări.

În mod evident, cel mai determinat co-autor al cărții a fost domnul Răzvan, care și-a pledat cauza în pofida întrebărilor și remarcelor mele dure și ne-a dat o lecție importantă de civilitate și de dialog, iar decepția mea, probabil și a dv., a constat în faptul, că dialogul a devenit imposibil cu părintele Gabriel Militaru.

Domnul Bogdan Stârceanu, primul entuziast al proiectului cărții, ca și anterior, în cadrul Colocviului internațional al comentariului decent (15 septembrie-15 octombrie 2007), cât și domnul Florin Șerban, recent prieten al proiectului nostru online, ne-au împărtășit din experiența și munca dumnealor pe cât au dorit, fapt îmbucurător.

Concluzia importantă a proiectului nostru comun e aceea că, la nivel online se pot face lucruri foarte valoroase, dacă oamenii își asumă valorile și crezurile personale, dacă vorbesc despre ei la modul profund dialogic.

Dialogul înseamnă adevărul tău, spus în mod franc, acceptând totodată, din partea convorbitorului tău, adevărul lui, fără să abdici de la starea dialogică.

Și numesc stare dialogică întreaga ta persoană, cu toate experiențele, achizițiile ei experențiale de tot felul, care dorește să se spună pe sine în fața altuia, altora.

Faptul că dintre cei 2500-3000 cititori zilnici, direcți ai platformei Teologie pentru azi doar 4 inși au vrut să discute cu noi, despre ei, despre ei și experiența lor arată, pe de o parte, un mare curaj și, în același timp, o mare responsabilitate.

Poate că mesajul proiectului de față e acesta: avem nevoie, la nivel online, de mai mult curaj responsabil, adică care să își asume identitatea în mod dialogic, creator, revoluționar în bine.