Cele 11 articole anterioare…

Adjectivul italian are funcție de atribut sau de nume predicativ. Avem de-a face cu adjective calificative și cu adj. determinative. Adj. calificativ se acordă cu substantivul pe care îl determină în gen și număr: ex:  la lezione lunga = lecția lungă; le lezioni lunghe = lecțiile lungi.

Cortese = politicos. De unde curtenitor = politicos, amabil, manierat. Dar și curtezan, curtoazie, curtean. Cel de la curtea regală trebuie să respecte o etichetă comportamentală, o anume conduită. De aceea ești etichetat ca om prost = care nu ai respect față de lucrurile frumoase, galante, față de modurile frumoase de a te prezenta în lume.

După diferența de desinență adjectivele calificative sunt de 4 categorii:

Categ. 1: m. -o, -i (pentru sg. și pl.) : onesto, onesti = cinstit, cinstiți.

f. -a, – e (Ibidem): onesta, oneste = cinstită, cinstite.

Categ. a 2-a: m. -a, -i (Ibidem): ipocrita, ipocriti = ipocrit, ipocriți.

f. -ista, -e (Ibidem): altruista, altruiste = altruistă, altruiste.

Categ. a 3-a: m. și f.  -e, -i (Ibidem) forte = puternic, puternică și forti = puternici, puternice.

Categ. a 4-a: m. și f. -i: pari = egal, egală, egali, egale.

De unde paritate = egalitate valorică, îți dau…îmi dai tot pe atât. Ceea ce e forte, e puternic…pe când ceea ce e fortissimo e cel mai puternic, foarte, foarte puternic.

Vestito largo = rochie largă…și nu o veste pe care o știu toți. Iar vestea pe care o știu toți ori sună a necrolog…ori e banc.

Însă banc al nostru vine din germanul Bank unde înseamnă și bancă (unde pui bani…și s-ar putea să nu-i mai vezi) dar și glumă, anecdotă umoristică, pe care un om fără spirit o învață pe de rost…ca să se dea de spiritual, adică de fanny, la alți fraieri ca el. Poate că d-aia, la români, banca e o șaradă, pentru că e banu’ azi și  mâine nu mai e…sau pe bancă se pupă îndrăgostiții sau mai puțin îndrăgostiții mimând amorul la prima vedere.

Ricco = bogat. Apropiat de adj. engl. rich = bogat. Și rich englezesc e înainte de rice = orez și după el e rick = căpiță. Pentru că bogatul autentic a fost un sărac autentic odată. Bogatul hoț…nu a muncit niciodată, lucru foarte evident.

Equivoco = echivoc. Care niciodată nu spune cu cine este. Care se dă de neclar, de confuz, de pisic la două mame, poate la trei…

Pluralul adjectivelor masculine: 1. sg. -co, -go, pl. -chi, -ghi.

2. sg. -logo, -fago; pl. -gi.

3. sg. -io, -cio, -gio; pl. -i.

4. sg. -ìo; pl. -ii.

5. sg. -ico, -iaco; pl. -ci.

Marcio = putred. Când marci banu’ = dai mită, șpagă, simonie, afacerezi de neafaceratul. Deci faci ceva putred. Putregai: ce rămâne după ce moare planta, lemnul.

Un putregai de om, un nimic, o scursură. Și scursura e omul care a ajuns în posturi cheie de conducere, ca păduchele în frunte, pentru că a lins peste tot sau s-a prelins, ca mercurul, până a ajuns acolo unde trebuie. S-a rostogolit, s-a dat cu toți, s-a făcut una cu mojicia supremă.

Restio = încăpățânat. Deci unul care are cap…și, mai ales, în cap, și care nu se dă bătut cu una cu două. Omul care știe ce poate și de aceea vrea ceea ce poate. Însă, vedeți, acest încăpățânat e ținut la restitutio, e restant, restanțier…Numai că cel care stă la restanță pe nedrept, la un moment dat, dă oala cu fundul în sus…și își spune…cuvintele restante, care au așteptat prea mult…să se spună.

Pentru că nu e nimic…care să nu iasă la iveală…și nimic spus în șoaptă, în taină, la întuneric…care să nu iasă la lumină, în față…în văzul tuturor.

Cane randagio = câine vagabond. Vaga-Bond. Mr. Bond. Vagon-bond. Însă în limba engleză (pe care o știm toți…dar pe care nici nu am început să o înțelegem, la fel ca și pe limba română) bond = angajament, contact, legătură, lanț, titlu, printre altele.

Vagon de contact = câine vagabond. Când mergi seara prin oraș…poți să întâlnești, pe nepusă masă, un vagon de contact, care să te muște…și să îți dea gripa canină, pe care o vom inventa mâine, după ce o vom termina pe cea porcină, elefantină și păsărină.

Există canin, dar și canon, dar și canoneală.

Cel care se căznește ca să treaca iarna, cu banii și cu frigul…face un canon spre iertarea păcatelor lui, spre îndreptarea minții către Dumnezeu…dacă mintea îi merge doar pe jos, ca lui Mircea Badea aseară, care nu înțelegea cum au murit cei 50.ooo în Haiti. Adică el, cu mintea care vorbește despre fata de la pagina 5…vorbea și despre Dumnzeu, unde, ca să vorbești despre Dumnezeu îți trebuie…supraminte, supralogică, adică o minte mai mare…decât gămălia unui ac.

Să îți faci mintea…lată, superlată, megalată, pentru ca să înțelegi supralogica credinței. Altfel ești tot la fel de deștept ca…pixul și râzi…ca ștevia.

Caninul e dur ca și canonul, care te îndreaptă prin canoneală, prin chin, prin asceză, prin greutate. Ne canonim și noi, maică, p-aci, ca să terminăm via asta de săpat. Adică ne chinuim să muncim, ne grăbim să terminăm cu trudă și nu cu zâmbete…via de săpat la cazma.

Cazmaua nu e un film de desen animat (pentru cei care nu știu)…ci e o lungă transpirație. Și începe de cu primăvară…pentru dezmorțirea membrelor de sus…și de jos. Mă refer la mâini și picioare, dar și la cap, alături de ciorba de ștevie…

Did you like this? Share it: