Îmi plac lucrurile vechi…

Da, îmi plac lucrurile vechi, bătrâne… Îmi plac piramidele, limbile vechi, fonemele și cuvintele arhaice, vestigiile străvechilor cetăți și orașe… Tot ce sună a vechi, tot ce arată o clipă din istoria umanității, pe care o resimt, o trăiesc ca pe istoria mea personală, ca pe viața mea. Doar că am nevoie să mi se aducă aminte unele etape…

Recunosc, sunt vinovată: mă interesează mult mai mult cultura sumero-babiloniană sau akkadiană, civilizația ebraică, egipteană sau elenistică  (despre care vreau să am timp să citesc cărți sau să ascult conferințe) decât… o paradă de modă, un eveniment monden sau o repriză de știri sau de interminabile talk-show-uri despre aceleași lucruri și care mă plictisesc de moarte.

Frivolitatea timpului prezent e acid sulfuric pentru nervii mei, e corozivă pentru sănătatea mea. Nu pot să-i înțeleg pe oamenii care au timp pentru  exterior și niciodată răbdare pentru interior, pentru lumile lăuntrice. Nu pot să-i înțeleg pe cei care privesc istoria globului ca pe ceva care nu-i interesează. Pentru mine istoria începuturilor lumii, evoluația umanității în secole și milenii e o problemă privată, dură, tăioasă chiar.

Lucrurile vechi au mireasmă de viață, nu de moarte. Mi se pare că au încă în ele imprimată viața celor care le-au construit, le-au creat, au trecut pe lângă ele, palpită de spiritul oameilor ascuns în ele, încă respirând în piatră, în foi… Mai mort e un meci de fotbal unde se fluieră și se înjură pentru trecut timpul și defilat prostia sau o dezbatere de doi bani găuriți despre vedete și vedetisme.

Prezentul capătă alte dimensiuni, când e măsurat la scara istoriei și a veșniciei…

O, teatru de păpușe… zvon de vorbe omenești,
Povestesc ca papagalii mii de glume și povești
Fără ca să le priceapă… După ele un actor
Stă de vorbă cu el însuși, spune zeci de mii de ori
Ce-a spus veacuri dupolaltă, ce va spune veacuri încă,
Pân ce soarele s-o stinge în genunea cea adâncă.

(Scrisoarea IV)

Biserici vechi

Tot căutând pe net, am găsit și un blog  cu imagini ale unor vechi biserici în stil armenian sau bizantin, astăzi pe teritoriul Turciei. M-au impresionat culorile extrem de vii, icoanele foarte expresive, chiar și după atâtea secole, ale Bisericii Sfânta Sofia din Trapezunt:

Altele: aici.

Stella splendens (un fel de „Trei crai de la Răsărit”…)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZoxO8Gse5os]

Stella splendens in monte
ut solis radium miraculis
serrato exaudi populum.

Concurrunt universi gaudentes populi
divites et egeni grandes et parvuli
ipsum ingrediuntur ut cernunt oculi
et inde revertuntur gracijis repleti.

Principes et magnates extirpe regia
saeculi potestates obtenta venia
peccaminum proclamant tundentes pectora
poplite flexo clamant hic: Ave Maria.

Prelati et barones comites incliti
religiosi omnes atque presbyteri
milites mercatores cives marinari
burgenses piscatores praemiantur ibi.

Rustici aratores nec non notarii
advocati scultores cuncti ligni
fabri sartores et sutores nec non lanifici
artifices et omnes gratulantur ibi.

Reginae comitissae illustres dominae
potentes et ancillae juvenes parvulae
virgines et antiquae pariter viduae
conscendunt et hunc montem et religiosae.

Coetus hic aggregantur hic ut exhibeant
vota regratiantur ut ipsa et reddant
aulam istam ditantes hoc cuncti videant
jocalibus ornantes soluti redeant.

Cuncti ergo precantes sexus utriusque
mentes nostras mundantes oremus devote
virginem gloriosam matrem clementiae
in coelis gratiosam sentiamus vere.

În varianta de mai jos, aduce a Anton Pann:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=R8GN2dfqeyU]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=a2ls4TXwXgY]