Nu merg în stele…ci în Rai sau în Iad!

A împlinit 74 de ani, astăzi, 27. 01. 2010 genialul Florin Piersic…și a fost toată seara la OTV.

La mulți ani, domnule Florin Piersic și că sunteți mai mult decât unic nu încape îndoiala!

Însă, la un moment dat, în multa sa vorbă…spune despre un prieten…că a plecat dintre noi și acum, poate, ne privește de undeva, din stele

Nu, domnule Florin! Nu dragi telespectatori și cititori, nu din stele ne privesc cei care au plecat de aici!

Ei sunt în Rai sau în Iad…nu în stele!

În stele nu e nimeni!

Numai noi ne închipuim că ar fi cineva!

Morții nu stau în stele…ci acolo unde le-a fost inima!

De ce preotul înduhovnicit e „un om rău” în mintea unui om pătimaș?

Pentru că cel pe care îl mustri confundă păcatul mustrat cu persoana sa. El se vede numai așa, într-un fel, cu păcatul pe el. Iar dacă tu vii ca să îi faci un bine, învățându-l la bine, renunțarea la păcat în loc să fie considerată de către el ca un lucru bun…el o consideră ca o renunțare la sine.

Dar el, adevăratul om, nici măcar nu a început să se nască! Omul real începe odată cu scoaterea păcatului din noi.

Mai pe scurt… e rău cu oamenii…pentru că vrea să le facă bine. Numai că oamenii nu își vor binele sau nu se cred bunide bine.

Tu, medicul lor duhovnicesc, le pari rău…pentru că nu vor să scape de boala lor, de cangrena lor…și preferă să moară așa…

Istoria neterminată a cățelușei Bety

Bety are 10 ani de zile și doarme pe preș. Când vine soarele undeva…ea își duce preșul la soare, ca să doarmă la soare. E atentă la sunete…Însă, când stăpâna ei a dat drumul, într-o zi, la maximum, la mașina de spălat…Bety a început să latre de mama focului…pentru că a zis că a început al treilea război mondial. Dar s-a potolit…și s-a uitat curioasă la mașina, care scotea sunete foarte, foarte ciudate…

Bety e o corcitură…
și e mică de statură.

Nu stă singură acasă. Ieri, când a ieșit pe frigurile astea din casă… a înghețat ca vai de ea și o dureau picioarele.

Eu i-am zis Bety…Dar poate că se scrie cu doi de y sau cu doi de t.

Și nu stă singură acasă, pentru că ea este ca un copil mic.

Întrebare: Cum arată stăpâna lui Bety, de la care am aflat aceste semnalmente trăgând cu urechea, la conversația stăpânei cu o domnișoară, studentă la facultate, cu bărbat acasă?

De ce întrebări…de ce nu răspunsuri?

Un colaj al rusului Max Sauco.

Ne-am dori ca mama noastră să fi avut o mână, o fesă și sânul drept negre…și restul alb?

E mai femeie cea albă, pentru că noi suntem albi sau e mai femeie cea neagră…pentru că noi tânjim după ceea ce nu suntem?

Ce înseamnă să fii femeie…dincolo de culoarea pielii, în adâncul sufletului?

Imaginea e o parabolă pentru ce suntem…sau pentru ce vom fi?

Nudul e un păcat în sine…sau în relație cu noi?

Dacă suntem îmbrăcați suntem mai sfinți decât dezbrăcați?

Ce înseamnă să vezi o femeiegoală: să o vezi goală sau să te exciți văzând-o goală?

Femeia spune mai multe despre sine îmbrăcată…sau dezbrăcată?

Contează cum ai părul, în ce culoare, mare sau mic…ca să fii femeie?

Pot exista femei fără bărbațireali?

Pot femeile să se vadă pe ele însele…prin ochii bărbaților?

O femeie normală…e o femeie de paie?

De ce numai femeia blondă și albă la piele privește spre aparat…și, implicit, spre noi?

De ce nu a vrut autorul să le arate sexul…pentru că nu conta în fotografie sau pentru că  e homosexual?

Fotografia aceasta e reală sau e o halucinație a noastră?

Noi existăm pentru că avem computer sau pentru că avem ochi?

Care dintre ele știe să tragă la mașină?

De ce amândouă stau pe o canapea deschisă și nu…negru cu alb?

De ce peretele e verde și apar trei cărămizi în fotografie?

De ce mă interesează fotografia aceasta?

Restul întrebărilor stau în fotografiile din linc.

Unde sunt însă răspunsurile?

Răspunsurile sunt ușoare și nu ni le mai dăm…sau sunt prea grele și de aceea nu ne mai batem capul cu ele?

Femeile sunt mai femei decât sunt bărbații bărbați?

Femeile există?

Bărbații sunt plini de mituri despre ei…sau de mituri despre ele?

Un cuplu se desparte numai din cauza sexului?

Poți însă să faci doar sex…într-un mariaj?

Și când nu mai poți…ce faci?

Și când nu mai poți să te mai ridici din pat și visezi la sex…ești bărbat sau femeie?

Dacă îmi pot schimba sexul…îmi pot schimba și sufletul?

Pot să fiu altul decât sunt?

Pot să am experiențe pe care…nu le-am trăit?

Dacă îmi schimb sexul…devin mai deștept?

Dacă îmi schimb o mână…cu una computerizată și inima și toți dinții…mă simt mai mult om sau mai mult mașină?

Arta ne face să ne simțim prost?

Suntem proști pentru că suntem bărbați…sau femei?

Pot să fac toată ziua sex…ca să devin genial ca Einstein sau mai genial ca el?

Sfinții au sex?

De ce ne interesează atât de mult sexul: pentru că suntem niște decadenți sau pentru că suntem foarte intelectuali?

Preoții au sex?

Preoții se duc la veceu?

De unde știm că avem sex?

Putem confunda sexul cu creierul?

De ce ne enervează întrebările care ne fac proști…dacă suntem proști?

Proștii au sex?

Pe cine îl interesează faptul că are sex?

Femeile sunt mai frumoase pentru că au sâni?

Pot exista bărbați fără urechi?

Pot exista întrebări care să nu aibă sens?

Pot exista răspunsuri?

Știri importante

E prea frig ca să nu îngheți.

Eu fac țurțuri în mustață și barbă…din cauza contactului respirației mele cu frigul.

Cine mă citește și m-a intuit în mijlocul bucuriei mele dramatice…mă cunoaște. Și le mulțumesc tuturor celor care mă cunosc…cu mintea în inimă.

Se trăiește din ce în ce mai rău…jos și nesimțitor…sus.

Cei care mor pe stradă, mor…pentru că nu ne interesează viața lor.

Suntem mai mult ortodocși din gură decât din faptă.

Nu se schimbă multe în viața noastră socială pentru că ascundem originea corupției noastre.

Trenurile sunt reci dar cu călători surpriză.

Inimile mari au, de obicei, haine umile.

Articolul de conștiință e o o respirație de adevăr.

Politica se învață la fel ca civilizația.

Școala va deveni o pepinieră a violenței fizice. Acum e, mai ales…a violenței verbale.

Indiferența are cauze religioase în primul rând. Pentru că ne simțim ai nimănui…nu acordăm nimănui atenție.

România are un trecut prea mare ca să nu fii foarte fascinat de el toată viața.

Tehnologia este un auxiliar și nu un înlocuitor al nostru.

Pâinea bună e pâinea mâncată liniștit și cu oamenii care te fac să fii viu.

Nu păcatul învinge, ci întotdeauna sfințenia!

Fără Dumnezeu niciun adevăr al nostru nu e mare.

Cu șoapte înțelese

Greutatea frigului
e greutatea singurătății.

Când nu ai pe nimeni
care să-ți aline frigul,
atunci mușcă din tine,
neconsolator,
singurătatea
fără sațiu.

Zăpada cade fără
astâmpăr.

Ți-e ți-e frig
fără limită,
un frig
de tăcere,
de șoapte,
de nevorbire,
de reamintiri
părăsite,
pentru că
prezentul e
dureros.

Da, prezentul
e dureros
în nedreptatea lui
mântuitoare!

E nedrept pentru
că e dur
și e mântuitor
pentru că te transformă,
clipă de clipă,
în mijlocul nedreptății
cu ochi ipocriți.

…Și simți zăpada
ca pe o tortură
și frigul ca pe
un martiriu,
care te închide
într-un țipăt
neauzit
datorită profunzimii
lui abisale.

Familia de cuvinte

E greu să explici (pentru că e greu să-ți reprezinți) și cu atât mai mult să traduci toate reieșirile de cuvinte dintr-un cuvânt de bază românesc, cel mai adesea foarte scurt.

Spre exemplu: mic. Și avem diminutivările: micșor, micuț, micuțel, mititel… Acum care e diferența între micșor și micuț?

Am prins un pește micșor, adică de dimensiunile unui deget de lung, iar unul micuț, un pui, puiet, de vreo jumătate de deget.

Asta știu eu din vorbirea curentă, pentru că dicționarul nu explică cuvântul. Iar eu îl știu pentru că respect dimensiunea vorbită a cuvintelor, care explică conținutul lor.

Dacă aș aștepta de la dicționar explicații…aș spune că nu e nicio diferență între cuvintele acestea…ceea ce e cu totul fals.

Pentru că fiecare cuvânt apare într-o limbă ca o utilitate și nu ca un adjuvant.

Dar micuțel? E cât o unghie de om.

Numai că mititel…nu e a patra gradație a micului sau a foarte micului, ci el e în antiteză cu măricel. E mititel în comparație cu cineva mare și se explică dimensiunea lui în comparație cu termenul său de comparație.

Ce vreau să spun în definitiv? Cuvintele au valori dinamice. Același cuvânt nu exprimă același lucru în contexte diferite, chiar dacă nu își schimbă înțelesul în mod radical.

E un scriitor minor în comparație cu un scriitor genial. Nu e minor în sine, ci în relație cu un altul.

Un copil minor e un copil mic. Însă copilul e micuț nu pentru că nu e mare, ci pentru că el e privit cu dragoste, cu gingășie.

Cum traducem gingășia, greața, minunarea, frumusețea? Ele nu sunt cuvinte, ci stări foarte complexe. Ele nu pot fi traduse literal, ci printr-o înțelegere și artă aparte.

1 2