Mă enervează că produsele noastre nu mai sunt trainice, ci din ce în ce mai perisabile. Și asta în mod intenționat: pentru ca să dureze câteva luni, un an…și să le arunci.
Eu sunt pentru pantofii…până când se uzează. Pentru masa…până se uzează. Pentru scaunul…până se uzează. Pentru că mă atașez de ele, pentru că îmi plac…pentru că de aceea le-am cumpărat.
Îmi plac…pentru că nu le-am luat mofturos, ci cumpănind valabilitatea lor pe termen lung.
Și, pentru că sunt atent la duhul meu, care trebuie să fie mereu viu, la lucrurile importante pentru creșterea mea duhovnicească și intelectuală…la lucrurile de care am nevoie uneori sau arareori nu mă gândesc tot timpul, dacă le-am cumpărat și le am… De aceea am nevoie ca ceea ce cumpăr să reziste la modul trainic, durabil.
Iau ghete…atunci trebuie să le am cel puțin 3 ani.
Iau masă bună, pat bun…trebuie să reziste ani mulți.
Pentru că nu am timp de modă, de cumpărări și recumpărări ale unor lucruri numai așa, de dragul fandoselii de a pierde timpul cu aranjatul, cumpăratul, rezugrăvitul, refinisatul…
Pun stiloul, laptopul, cartea, scaunul, telefonul undeva… și vreau să le găsesc acolo.
Dacă aparatul de fotografiat se strică, pentru că l-am folosit de en ori, atunci nu mă doare asta…pentru că a fost rentabil…cât a fost. Dar să se strice pentru că l-am folosit în exces, pentru că l-am folosit la greu, nu pentru că l-am folosit două zile.
Însă, dacă odată am dat chics, cumpărând ceva (asta pentru publicitari!)…nu mai cumpăr niciodată acel produs, de la acea firmă sau acel produs, în mod definitiv, dacă constat că nu s-a schimbat cu nimic produsul ci e frate cu ăla pe care l-am aruncat la coș.
Concluzie: cumpăr atent, cu utilitate bine determinată și care să reziste în timp. Cumpăr pentru că îmi trebuie și nu pentru ca să mă fandosesc cu el. Cumpăr rapid, privind just lucrul ca atare…pentru că am mult de lucru. Și timpul pentru mine înseamnă…înduhovnicire!
