Zi: 29 ianuarie 2010

Predică la duminica a 34-a după Rusalii (2010)

Pentru a înțelege modul în care Dumnezeu lucrează la mântuirea lumii, trebuie să înțelegem că Dumnezeu are un plan de mântuire cu fiecare om în parte. Pe măsura lui și în contextul vieții lui, pentru ca acolo unde a păcătuit, tot acolo să se și sfințească.

El nu exclude pe nimeni…și toată mixtura aceasta între popoare și religii, deși fără sens și haotică, în cele din urmă se dovedește un plan de mare milă cu omenirea, pentru ca fiecărui neam, fiecărei religii și fiecărei persoane Dumnezeu să îi dea posibilitatea întâlnirii cu…adevărata Biserică a lui Dumnezeu și cu adevăratul mod de viețuire, cel ortodox.

Fiți mai largi…pentru prea marea milă a lui Dumnezeu!

Nu voi ați creat lumea…și nu voi o mântuiți!

Voi  puteți ajuta la…o respirație mai normală…aici, pe pământ…

†

Aici, pentru a asculta și a downloada.

Predica are 52. 13 minute.

Despre iubirea căsătoriților

Multe cupluri căsătorite se destramă, paradoxal, pentru că nu știu că iubirea se dezvoltă, crește, se transformă. Ajung la divorț…pentru că iubirea nu mai e vâlvătaie ca la început.

Însă iubirea…nu a murit ci doar a ajuns la alt stadiu! Iubirea cu multă revărsare de sentimente, cu excese de tot felul…devine o albie a calmității, a încrederii reciproce, a sincerității abisale, a frumuseții simple și profunde.

Iubirea crește. Iubirea arată altcumva de la an la an de căsătorie.

Nu trebuie să vă temeți că vă simțiți foarte bine, liniștiți pentru că sunteți căsătoriți…pentru că asta e iubirea căsătoriților la o altă fază a ei!

Dacă ar înțelege chestiunea asta, de genetică a dragostei, cred că 60% dintre cuplurile care divorțează…nu ar mai face-o.

Însă cine să le spună cum arată dragostea, cum arată dragostea când crește, căsnicia când crește…dacă nu au modele de urmat?

Faptul că, la un moment dat, de oboseală și muncă, de nervi și de secetă spirituală, nu mai simți în tine iubire multă, liniște, ți se pare una sau alta etc. nu sunt motive de dezarmare, de divorț. Și acestea fac parte din căsătorie și ajută dragostea să se dezvolte!

Ploaia e vijelioasă, rupe cregi, produce inundații…dar fără ea pământul devine deșert. La fel e și cu dragostea: are avalanșele și retragerea ei înăuntru, aluviuni și suspiciuni…dar nu pentru ca să ieși dintre granițele căsătoriei, ci pentru ca să sapi și mai mult în pământul căsătoriei, ca să găsești dragostea, alinarea, desăvârșirea ta și a ei în cuplu.

Despre fericirea cu termen de garanție

Mă enervează că produsele noastre nu mai sunt trainice, ci din ce în ce mai perisabile. Și asta în mod intenționat: pentru ca să dureze câteva luni, un an…și să le arunci.

Eu sunt pentru pantofii…până când se uzează. Pentru masa…până se uzează. Pentru scaunul…până se uzează. Pentru că mă atașez de ele, pentru că îmi plac…pentru că de aceea le-am cumpărat.

Îmi plac…pentru că nu le-am luat mofturos, ci cumpănind valabilitatea lor pe termen lung.

Și, pentru că sunt atent la duhul meu, care trebuie să fie mereu viu, la lucrurile importante pentru creșterea mea duhovnicească și intelectuală…la lucrurile de care am nevoie uneori sau arareori nu mă gândesc tot timpul, dacă le-am cumpărat și le am… De aceea am nevoie ca ceea ce cumpăr să reziste la modul trainic, durabil.

Iau ghete…atunci trebuie să le am cel puțin 3 ani.

Iau masă bună, pat bun…trebuie să reziste ani mulți.

Pentru că nu am timp de modă, de cumpărări și recumpărări ale unor lucruri numai așa, de dragul fandoselii de a pierde timpul cu aranjatul, cumpăratul, rezugrăvitul, refinisatul…

Pun stiloul, laptopul, cartea, scaunul, telefonul undeva… și vreau să le găsesc acolo.

Dacă aparatul de fotografiat se strică, pentru că l-am folosit de en ori, atunci nu mă doare asta…pentru că a fost rentabil…cât a fost. Dar să se strice pentru că l-am folosit în exces, pentru că l-am folosit la greu, nu pentru că l-am folosit două zile.

Însă, dacă odată am dat chics, cumpărând ceva (asta pentru publicitari!)…nu mai cumpăr niciodată acel produs, de la acea firmă sau acel produs, în mod definitiv, dacă constat că nu s-a schimbat cu nimic produsul ci e frate cu ăla pe care l-am aruncat la coș.

Concluzie: cumpăr atent, cu utilitate bine determinată și care să reziste în timp. Cumpăr pentru că îmi trebuie și nu pentru ca să mă fandosesc cu el. Cumpăr rapid, privind just lucrul ca atare…pentru că am mult de lucru. Și timpul pentru mine înseamnă…înduhovnicire!

Cum se scriu comentariile patristice

O iconizare a vedeniei avută de ucenicul Sfântului Ioan Gură de Aur, când l-a văzut pe Sfântul Apostol Pavel, cum îl ajuta pe Sfântul Ioan, în mod nevăzut, ca să îi comenteze Epistolele.

Cu alte cuvinte adevăratul comentariu patristic se face împreună cu Sfântul căruia îi comentezi cuvintele, viața, teologia. Dacă nu simți acest lucru, adică prezența și ajutorul lui, în mod constant, ai scris cartea de unul singur…