Ce faci, dacă afli că o să mergi în Iad…peste 3 zile….și nu te mai întorci nici într-o veșnicie?
Din ciclul: mi-e îmi e frică să mă întreb lucruri finale…pentru că sunt postmodern și nu am nicio frică, întrebarea de față e o întrebare, o problemă, o îngrijorare, o frică, o fobie, o înspăimântare, o obsesie…postmortem din timpul vieții.
Și, pentru a vă ajuta, dragi cititori, v-am strecurat câteva răspunsuri, care să cuprindă toată plaja de răspunsuri bune și de răspunsuri inepte, pe care unul, una, unii le pot da, în cunoștință de cauză sau la șto.
Însă, problema mea pentru dv., de această dată, nu e de a da un răspuns…ci de a da răspunsul, care, dacă chiar se întâmplă să muriți…să vă scape de Iad!
1. O consider o glumă bună…și îmi văd de treabă.
2. Mă pocăiesc și mă schimb dintr-o dată, pentru că pot să mă mântui în orice religie.
3. Îmi fac o schimbare de sex.
4. Mănânc o pizza dublă.
5. Îmi găsesc vreo 3-4 femei sau 3-4 bărbați, cu care să fac sex 3 zile…până mă ia dracu’.
6. Mă sinucid.
7. Iau câteva somnifere.
8. Mă duc la mare, ca să mor sub razele lunii…
9. Mă spovedesc și mă împărtășesc…așteptând, în rugăciune, să adorm întru Domnul, ca un creștin ortodox smerit.
10. O socotesc un mare semn de milostivire a lui Dumnezeu față de mine, dar, pentru că mă cred foarte păcătos…mă fac că nu s-a întâmplat nimic și îmi văd de treabă.
11. Abia aștept să merg în Iad și să sufăr veșnic.
12. Iadul e numai pentru cretini…iar eu nu sunt cretin.
13. Iadul e aici și după ce mor nu mai e nimic…pentru că intru în marele gol universal.
14. Eu sunt Dumnezeu, așa că nu o să mor niciodată.
15. Aștept cu interes experiența…și văd eu cum fac…și o să scap și de-acolo…
Deci care este singurul răspuns…care vă scapă de Iad și care Iad există, chiar dacă există sau nu există în mintea dv. ?
Pai eu ma simt adanc (foarte adanc) in interior o persoana buna. Deci chiar si daca iadul ar fi „pe bune” tot nu m-ar interesa, pentru ca nu sunt malefic deci nu am ce cauta acolo.
Poate că doar vă periați orgoliul, domnule Răzvan!
Poate că vă credeți bine…când lucrurile nu stau chiar așa de bine la dv. în suflet.
Pentru că problema Iadului…care există, e problema lui Dumnezeu…Care decide și nu a noastră, care ne credem buni de președinți de stat, de academicieni, de impecabili…
dar nu am zis ca ma cred bun de nimic din tot ce ati scris dv acolo.
insa ca o mica paranteza, exista sefi de stat sau academicieni cu adevarat malefici si nocivi. cine ati vrea sa fie presedintele iranului? nebunul care se afla acum la putere, sau un oarecare?
majoritatea sefilor de stat de oriunde, sunt niste persoane mai viclene si mai perfide decat voi putea fi eu vreodata, ca altfel nu ar fi ajuns sa aiba atata putere. nu degeaba se spune ca politica e o curva. e chiar si mai rau de atat. e o curva cu mainile manjite de sange si de coruptie, care arata urat si e prost machiata.
pur si simplu nu ma consider o persoana malefica. pentru ca nu sunt.
pot sa fiu rau cu anumiti oameni, bun cu altii, dar niciodata numai rau sau numai bun, si cu siguranta nu malefic.
asta e unul din lucrurile care imi displace la religie: ca porneste de la ideea ca omul ar fi in esenta lui rau.
eu nu cred ca este neaparat rau, totul depinde de mediu, poate si de genetica, dar de educatie, de experienta, de inclinatii, etc.
de exemplu un om care nu a fost iubit de parinti, care a fost batut, pus pe drumuri, hartuit toata viata lui si nu l-a inteles nimeni niciodata…. pai sincer eu cred ca daca omul ala devine rau are o scuza, pentru ca el nu a intalnit in viata lui o persoana buna cu el si atunci el crede ca toti oamenii sunt niste javre.
sau la fel un om care toata viata lui a fost rasfatat, protejat si iubit, normal ca este relaxat, fericit ,trebuie si poate sa fie mai bun cu toata lumea, pentru ca are rezerve de bunatate.
dar majoritatea oamenilor au trecut si prin bune si prin rele, deci nu poti sa le lipesti o eticheta pe frunte si sa ii expediezi in iad automat.