Cu întrebarea să te enervezi

Adesea (la antipodul lui: cu întrebarea să călătorești) sunt întâmpinat de: cu întrebarea…să te enervești sau să te dezgustești.

Cu întrebarea mântuirii să călătorești e o problemă soteriologică, o problemă de toată viața, ontologico-existențială, superserioasă și înseamnă să întrebi, să cauți, să asculți tot felul de oameni cu experiență mistică, duhovnicească…pentru ca să afli cum să te mântui, cum să îți sfințești viața.

Întrebarea călătoare însă, vă rog frumos, nu e întrebarea de tip ASCOR, de tipul conferințelor de venit și plecat acasă, de ascultat predici și cateheze unde solz de pește vii… și carpen pleci.

Ci întrebarea călătoare e o întrebare, pe care o pui din toată inima, cu toată conștiința, cu toată inima, cu tot interesul, după ce…atenție!…ai consumat o bibliotecă, două, nouă de teologie, ți-ai zbătut capul, ai căutat peste tot, pe net, pe sub net, prin colbul inimii tale…și nu ai găsit răspunsul  la întrebarea ta.

Adică întrebarea mântuitoare e cea la care te-ai efortat din plin, ți-ai făcut toate eforturile să o găsești și nu ai dat de coada ei.

Și atunci, mergi, cu inimă lină, smerită, cumsecade, cu minte deschisă și nu bătută în cuie…la un Părinte, la un harismat, la un om al lui Dumnezeu, bărbat sau femeie, care știe să îți deschidă mintea. Să ți-o facă mai încăpătoare. Mai luminoasă. Mai văzătoare…

Și pui întrebarea…și aștepți răspunsul ca din gura lui Dumnezeu. Adică așa: pe încredere absolută.

Adică:

– Unde e Mănăstirea Cozia?

Și intri pe site și crezi…tot ce scrie despre ajungerea acolo.

Dacă îți pui întrebarea, trebuie să o pui cu maximum de conștiință celui/ celei pe care îl/o crezi în stare de ea…pentru ca să primești maximum de răspuns. Pentru că altfel, Dumnezeu nu luminează pe nimeni să îți dea răspuns…dacă tu nu îl cauți din toată inima.

Și Dumnezeu vorbește în multe feluri, prin multe surse umane sau neumane…și tu, dacă ești destupat la intenție sau cu intenția bună, cea mai bună…prinzi esențialul.

Însă există întrebarea care îl enervează pe altul, prima de care am vorbit, aia în care sunt întrebat tot felul de tâmpenii, de mă mir și eu cum de oamenii, unii, pot fi așa de găgăuți, și întrebarea cu care te enervezi tu, adică cu care îți bați capul…e grea…și tu te lupți cu ea ca și cu un uriaș.

Și întrebarea cu care te enervezi…trebuie să fie întrebare forte și nu bagatelă.