Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 1 februarie 2010 (Page 1 of 2)

Un articol…în loc de o săptămână de show politic

D-l Dorin Tudoran s-a întors în online de vreo trei articole, pe un alt blog…și scrie despre politica românească: corect, punctual, pentru ochiul oricărui om de bun simț. Acum 44 de minute a scris despre de ce nu e PDL partid cu identitate proprie, de ce Traian Băsescu nu va ajunge niciodată om politic, de ce e bine să ai ciocul mic…și de ce: dă-ică sunt tot ăia, de la un capăt la altul.

Vă rog: citiți comprimat!

Cum e să fii mama lui Shakespeare?

Potrivit cântecului: doar o mamă poate ști ce e dorul de copii sau…orice mamă își înțelege copilul, pentru că e din sângele ei…față în față cu realitatea lucrurile stau altfel.

Știm foarte bine că există Maica Domnului, Sfânta Emilia a Sfântului Vasile cel Mare, Sfânta Monica a Sfântului Augustin, dar și multe mame de Sfinți și de nesfinți care…n-au simțit deloc ce vor copiii lor, cum să te comporți cu ei, ce le trebuie…sau le-au făcut vânt pe canalizare…

De aceea generalizările sunt truisme,  iar truismele viciază percepția realității.

Nu există mame extrabune în serie, tați ultraamabili, frați, surori, fii și fiice…așa, la grămadă…ci fiecare mamă are povestea ei despre fiu…și fiecare fiu are povestea lui despre mamă. Când se îmbucă povestea mamei despre fiu cu povestea fiului despre mamă atunci e…mare binecuvântare!

Însă, cel mai adesea, poveștile nu se îmbucă…și ori mama e vai de capul ei și fiul e geniu sau fiul e vai de el și mama e o inimă de aur, care se roagă lui Dumnezeu tot timpul, ca nu cumva să își facă de petrecanie cine știe pe unde.

Cum arăta mama lui Shakespeare…e doar titlu. Nici nu știu cum o chema…și nu asta e problema de acum. Ci problema de acum e de principiu. Și principiul e întotdeauna particular (paradoxal) și nu general.

Pentru că, dacă principiul mamei, cum e mama, cel de aici, ar fi general…ajungem la truismul: toate mamele sunt bune și toți copiii le iubesc  și sunt entuziasmați de ele indiferent de cum se comportă față de ei. Însă, ca să fii în ton cu realitatea…trebuie să accepți că nu toate mamele sunt mame, nu toți preoții sunt preoți, nu toți președinții de stat sunt președinți de stat și nu toți academicienii sunt…academicieni.

Și sunt sigur că ați înțeles nuanța. Nuanța e așa cum este…

Pentru că realitatea e așa cum e realitatea…și, dacă vrem să aflăm realitatea…trebuie să fim gata să ne schimbăm preconcepțiile…cu adevărurile evidente, cu durerea evidenței.

Tocmai de aceea eu nu judec pe om după…distanță…ci de la apropiere. Mă interesează cum arată pe dinăuntru…nu ce zice lumea. Și eu discut cu cel care se vorbește pe sine…ca să aflu adevărul lui. Dacă nu îl înțeleg…atunci sunt un prost. Dacă îl înțeleg…atunci acela acceptă că prietenia cu mine e un câștig pentru el…și mai mă vrea. Va reveni în viața mea…

Și, când eu îl înțeleg…acela consimte că așa e, prin aceea că simte că mă comport cu el cumva…pentru că înțeleg cine e el.

Omul vine la mine, spune cine e, vorbim, nu sunt bădăran cu el, îl menajez, îi arăt toată deschiderea, vorbim, vorbim, vorbim, ne înțelegem din cuvinte, din răsuflări, din subcuvinte, din ocheade, din bucuria privirii, din metacuvinte, hipercuvinte, hipertăceri…

Mie îmi place de el (dacă îmi place), lui îi place de mine (dacă îi place).

Și ne placem reciproc…dacă ne înțelegem, dacă avem idei, simțăminte, viziuni comune sau care se întrepătrund în unele lucruri.

Cum stă treaba cu mama?

Mama ne întâlnește tatăl. Se plac. Nu se căsătoresc (foarte rău!) sau da (foarte bine!) și apărem noi…în uterul ei. Stăm acolo până spre nouă luni, ne naște, ne dă să sugem sau ne dă cu biberonul, ne crește…Ne vede făcându-ne mari…și, poc, când ai treabă cu ea…nu știe cum să se comporte față de tine!

Ce nu e clar?!

Ce nu înțelege?!!

Ce e atât de greu…cu mine, de nu mă înțelege, de nu mă vrea, de nu face eforturi să se apropie de mine?!!!

Și copilul, sărmanul, are dreptate!

Mama există înainte de a fi existat copilul.

Acum cât de inconștientă, de nătângă e mama asta sau de egoistă…de nu înțelege cum să se comporte cu unul, ieșit din ea…dacă tot are așa, sângele în vene, ca și el?

Ce e mama: un incubator din care ne naștem sau o ființă profundă, care ne poate ajuta să ne explicăm și care ne adoră pas cu pas?

Pentru unii e doar incubatorul unde sperma tatălui s-a întâlnit cu ovulul mamei…pentru alții ea e o zee, o minune, un înger, o inexplicabilă (de ce?!), pentru că a făcut tot posibilul (subliniez), tot posibilul să îl ajute, să îl prețuiască, să îl urmărească cu inima…și, așa, păstrând proporțiile, ca Maica Domnului, să păstreze totul în inima ei.

Însă, ca să te păstreze în inimă…nu înseamnă să te cunoască?! Și te cunoaște cineva dacă te iubește, dacă te asumă, dacă te vrea, dacă și-ar da și viața pentru tine. Tocmai de aceea unele mame au sânge rece, ca de șarpe și unii tați, la fel, și unele mame și alți tați sânge foarte cald, foarte frumos, cu intenții dumnezeiești.

Fapt pentru care, când judecați copiii fără părinți și părinții fără copii greșiți enorm. Adică trebuie să judecați un copil uitându-vă la părinții lui și pe părinții lui uitându-vă la el. Pentru că atunci când judecați trebuie să fiți imparțiali.

Judecătorul trebuie să se uite în realitate și nu în legi, mai întâi de toate! Când îl judeci pe cel care a violat o bătrână de 80 de ani…trebuie să o întrebi pe reporterița, care dă știrea, cum arată părinții și mediul în care, un tânăr de 20 de ani îi vine de viol cu una de 80 de ani?

Când copilul îi scoate ochiul prietenului său de joacă, nu e de vină numai copilul, ci și părinții lui. Au acolo, știu ei, vina lor…

Când un tânăr o lasă borțoasă pe altă tânără și nu o ia de nevastă, când altul își înșală nevasta cu alta sau cu două (dacă îl duc brăcinarele)…e vină, e de vină toți…nu numai cel care comite…

Legea cu conștiința e greu de făcut, pentru că trebuie să tragi la răspundere tot clanul, tot neamul, tot mapamondul.

Așa, cu localizarea vinei numai la făptaș…totul pare curat, freș, legal de la cap la coadă. Însă lacrimile din jurul făptașului nu sunt numai pentru el…ci și pentru ei.

Cine e mama noastră?!!!!

Ne-a spus-o vreodată? Ne-a învățat să o iubim, să o respectăm, să o urmăm, să intrăm în pământ în fața ei?

Unde se nasc mamele? Unde se formează? Dar tații?…

Nu există o… școală de părinți?

Uneori Shakespeare se naște pentru o lume…fără ca mama lui să știe…ce îl duce capul.

Uneori o localitate, o țară sau chiar o mare parte din lume…nu știe, nu pipăie adevărul că…s-a născut alt Shakespeare.

Nici mama…nici tata…nici bunica…nici țara…nici globul?

Cum ajungi, totuși, să fii mama lui Shakespeare…și când auzi o punere în scenă a unei piese a lui…să nu ai nicio tresărire?

Precizări necesare

Iubiți frați și surori întru Domnul,

pentru ca onlineul ăsta ortodox să nu vă pară fără început și fără sfârșit…vă vom da niște mici sugestii, pentru ca să vă descurcați mai ușor în el.

Dacă, din întâmplare, sunteți tineri și foarte tineri, așa, între 1 an și 25 de ani, maximum 30, părintele Savatie Baștovoi și teologii Danion Vasile și Laurențiu Dumitru vă stau la dispoziție, cu presupuneri, recomandări și aplicații exacte. Adică punct ochit, punct lovit.

Preacuvioșia sa și frățiile lor vă pot răspunde la următoarele probleme vitale: de ce se sărută adolescenții prin parcuri, cum îți dai seama că prietena ta e viitoarea ta soție, de ce să nu îți bagi un inel în coloana vertebrală, ce fel de țigări se fumează și de ce nu trebuie să fumezi nici țigări cu filtru și nici chiștoace, cum să saluți când te întâlnești cu un copac sau cu un om, pe ce parte se doarme, cum fac sex tinerii, de ce tinerii nu sunt bătrâni, când va veni Antihrist și cu cine l-am putea confunda, de ce nu e bine să fii smerit, de ce e bine să faci cărți mici și să câștigi ăi bani,

de ce e mai bine fariseu decât Sfânt, câte calorii conține înghețata, cum s-au convertit ei, de ce romanele nu sunt ca tratatele teologice, de ce blogurile ortodoxe sunt niște maldăre de lucruri neinteresante și, pe deasupra, și prezentate prost, de ce e bine să ai un duhovnic pe care să nu-l asculți, de ce e bine să nu îți bați sau să îți bați copiii, de când sunt copiii majori, ce fel de vise au adolescenții, care păcate se mai poartă, cum să faci păcate cu stil, e mai bine pe stilul nou sau pe stilul vechi,

cu ce se pot omorî ereticii, cum ajungi curat dându-ți pe dinți cu peria, ce înseamnă să divorțezi, cum arată viața duhovnicească a fariseului, de ce dracii  au sau nu au coc, și, nu în cele din urmă, cum se poate confunda…Ortodoxia cu numele lor.

Acum aceste probleme cu tineri și despre tineri…intră în baza de interes și de soluționare a triadei de deasupra,  a acestor luceferi ai Ortodoxiei românești și ecumenice. Să nu mai veniți la mine să mă întrebați…că nu cunosc chestiunile mai sus enunțate. Sunt limitat, nu am fost niciodată tânăr…și nici nu am experiență duhovnicească ca dumnealor.

Pentru segmentul de populație ortodoxă între 30-75 de ani, vă propunem să vizitați blogurile anonime (da, domn Stavrache, dă-o anonimă, ca să ne știe toți că am avut opinie…și curaj pe deasupra!), vă propunem triada: Apologeticum, Saccsiv și Război întru Cuvânt.

La aceste stafii ale onlineului ortodox (că habar ai cine sunt, ce vor și…pe cine interesează asta) puteți apela pentru următoarele probleme hotărâtoare: cum poți fi ortodox fără ierarhie, ce înseamnă să comentezi Tradiția cu copypasteul, de ce noua ordine mondială e mai tare ca Dumnezeu, cine e mason și cine drac împielițat, despre semnele vremurilor, a doua parte despre Antihrist, cipuri, medicamente contrafăcute, traficul de organe, lichele ortodoxe de online (aici, deja, mă simt vizat…), mari duhovnici reali și închipuiți, despre înșelare și maltratare,

despre cum prostia e o virtute la fel de mare ca teologia, despre teologia după ureche, despre cine poate fi mai mitocan și de ce, despre cum să subliniezi cu roșu și să scrii cu spume, despre virtute ca despre bomboanele fondante, despre adevărata față a lui Obama, despre Băsescu la persoana a 4-a, despre mafie și stafie, despre cerul cu nori și despre ninsorile care se abat peste noi,

despre ecumenism, fascism, nihilism, extratereștri, magnați din auzite, despre cât de drepți sunt ei și cât de fraieri sunt ceilalți și despre, în definitiv, cum e să fii urangutan de România, cu online acasă…și degeaba.

Acum, pentru mine, mai e populația de la 76 de ani…până la mulțimea vidă.

Eu mă ocup cu problemele finale sau esențiale (așa zic eu, în mândria mea, că nu pot  zice: în mândria mea teologică…că nu pot fi teolog, ca Danion Vasile și Laurențiu Dumitru), ca, spre exemplu: de ce teologia e mai importantă decât hoția, de ce vederea lui Dumnezeu e începutul înțelegerii teologiei ortodoxe, cum se continuă Tradiția Bisericii, de ce Biserica e comuniune și nu ghetou religios, cum e să comentezi decent, cum e să scrii mult și simțit, cum e să ai conștiință, cum e să îi vezi pe cei care, de atâta Ortodoxie, sunt niște nesimțiți cu renume, de ce înșelarea demonică sau buna impresie despre tine nu ține loc de duhovnicie,

în ce constă duhovnicia, ce înseamnă să ai experiență dumnezeiască, de ce cartea e o asceză, de ce nu îmi plac farsorii și nici ei pe mine, de ce fiecare trebuie să rămână, în Biserică, pe treapta lui și să își vadă lungul nasului, de ce e bine să ai umor, de ce e bine să știi să te autoironizezi, de ce nici 1000 de doctorate nu te fac Sfânt fără harul lui Dumnezeu în tine, de ce e bine să ai liniște în tine și frumusețe dumnezeiască, cum se ajută corect oamenii, de ce nu trebuie să fii duplicitar, cum se cunosc oamenii duhovnicești între ei,

de ce e bine să mori împăcat cu Dumnezeu și cu oamenii, de ce e bine să faci lucruri mari, de ce e nevoie de fiecare în Biserică, de ce nimic nu poate fi ascuns de ochii care văd adânc, de ce onlineul e ca în viață, de ce viața trebuie să fie ca în cer, de ce postmodernitatea e veacul care nu ne vrea, de ce, în definitiv și la urma urmei, e bine să fii tu însuți mereu și să nu te dai de sfânt și nici de anonim.

Deci, după aplecări și vicisitudini, vă rog să optați!

Evenimentul editorial absolut al lui 2010

Am deosebita onoare înspăimântată să vă anunț, că la jumătatea anului 2010, Reverența sa, Pastorul Marius David Cruceru, își va edita pe platforma noastră online Teologie pentru azi (și nu la ereticul ăla de Cristian Bădiliță, pe Oglindanet/ OTV) rodul celor 20 de ani ai săi de teologie baptistă românească.

Aceste eforturi susținute și deosebit de ample, ale acestui Luther al Carpaților s-au concretizat în colecția de 60 de volume, in folio sau PDF, cu titlul: Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, traducere integrală din limba greacă veche și comentarii personale.

Colecția de comentarii scripturale baptiste, alături de o impunătoare traducere fidelă a originalelor, întocmite cu atâtă acrivie și nonșalanță, se întinde pe  3.980.008.789.678.345.000.000 pagini, fapt pentru care ne gândim, dacă poate fi comparat cu cineva, de dinaintea sau de după el, la bogăția de har și de întocmire lingvistică.

Numai că există două mari probleme, fapt pentru care apelăm la ingratitudinea dv.:

1. Nu are bani ca să-și cumpere programul, care transformă Wordul în PDF (că dumnealui nu piratează), fapt pentru care acum cărțile sunt în Word.

2. Este prea smerit…și se cam codește să ni le arate.

De aceea, dacă aveți vreo sumă de bani, pentru pastorul Marius David Cruceru, ca să își cumpere programul pentru PDF-uri și dacă vreți să îi scrieți o scrisoare, de încurajare și de non-intimidare, vă rugăm să o faceți infra, pentru ca să îl determinăm…să dea publicului, de fapt, munca vieții sale…de-o viață de om.

Hot News. ro se iubește pe sine în fața mea

Hot News. ro mă invită să fiu fan…al lui Hot News. ro. E incredibil de…interesant!

Pe principiul: „da, eu o stimez foarte mult pe doamna Elena Udrea, chiar e o femeie foarte drăguță…dar nu sunt Elena Udrea”, mâine, domnul președinte al României, al Ugandei, Luisa Minelli, Florin Salam, Simona Senzuallle etc., dintr-o dorință energică de mai mulți fani pe Facebook sau pe Twitter, îmi vor trimite o invitație…să se iubească în mine.

Dați-mi voie să vă recomand…pe mine, pe care vă somez…să mă iubiți!

Calcul matematic dificil

Am o problemă pe care vreau să v-o împărtășesc. Vreau să calculez paginile cărților Părintelui Savatie Baștovoi…în așa fel încât să constat…câte pagini i-ar mai trebui acestuia ca să scrie, ca să fie…Balzac, Sfântul Augustin al Hipponei sau Sfântul Ioan Gură de Aur.

Și luăm cărțile la numărat de pagini, lângă care punem dimensiunile cărților sale, ca să nu se creadă că pagina e de o jumătate de metru…

Ortodoxia pentru postmoderniști…ed. 2001: 67 p., 20 cm lungime + 13 lățime, adică vreo 20 de pagini de Word.

Curaj și libertate în Ortodoxie…ed. 2002, 172 pagini, fonturi mari, de orbi, două conferințe transcrise, 20 cm lungime + 13 lățime, adică vreo 6o de pagini de Word.

Între Freud și Hristos…ed. 2001, 148 pagini, format: 18, 8 lungime și 12, 7 lățime, vreo 40 de pagini de Word.

Dragostea care ne smintește… ed. 2003,162 pagini, 15, 4 lungime și 10, 7 lățime…nu mai zic paginile, că mă rușinez…

În căutarea aproapelui pierdut…ed. 2002, 147p., format: 15, 9 lungime și 10, 5 lățime…etc.

Da, toate sunt citite de către mine (implict și cumpărate…)…și în aceste cărți, mici, subțiri, găsisem un alt Savatie…pe care viitorul nu l-a probat (nenorocitul viitor) deloc și am rămas cu speranțele…moarte în fașă.

Însă problema mea e o problemă reală. La cât de genial e Savatie pentru fanii din provincie…întrebarea este: câte pagini ar trebui să mai scrie el…pentru ca toată opera lui, după moartea sa, să fie măcar cât un tom al unuia dintre cei de sus: Balzac, Augustin sau Ioan?

Pentru mine e o problemă dificilă…

Știe cineva răspunsul?

Anunț important pentru țară

Am citit într-o carte, nu spui care, că: dacă îți iei mașină și telefon de ultim răgnet…ai o posibilitate mai mare de a intra în Rai, decât cei care nu au. Acum, eu, la singular, pers. 1, fără majusculă, am cam băgat-o pe mânecă: mașină nu am de niciun fel și nici nu mă interesează, telefon mobil am unul mai pentru buzunarul meu, nu de ultim răgnet…și mă văd torpilat de viitor.

Chiar așa să fie, dacă nu am mașină și telefon de ultim răgnet…nu mai mă mântui?

Dv. ce ziceți?

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén