Zi: 3 februarie 2010

Psihologie eterodoxă (schiță de curs)

14 comments

Pentru că d-l Conțac nu a avut ce face și mi-a dat idei…simt nevoia acută ca să mă confesez în materie de sectologie aplicată. Adică ce am învățat eu, mai concret, de vreo 4 ani de zile, la nivel online, din blogurile baptiste, penticostale, adventiste, iehoviste, mormone etc., adică din umplutura eterodoxă de la nivel online, adică care nu e dreptslăvitoare, nu e cucernică, nu e reală, ci e…mimantă.

Scriem pe scurt…pentru ca să nu facă atac de rinichi domnul Conțac și nici alții…

1. Că toți ne fură credința ortodoxă, Sfinții Părinți, Sfânta Scriptură, tot felul de idei teologice…le împachetează ca pentru ei sau le înțeleg sonat, în sensul cultului…și cam asta e osatura lor religioasă importantă.

2. Că multe culte din România sunt legale doar în aparență, pentru că, în realitate, manifestă tendințe centrifuge, revanșarde, expansioniste și relațiile lor cu statul și cu Biserica Ortodoxă sunt duplicitare.

3. Că cei mai răsăriți dintre baptiști, adventiști, mormoni etc. sunt morți după titluri universitare și după posturi cheie în România, fapt pentru care fugi în externe și fă doctorate, dă examene, ca să fim experți în dilentantism teologic.

4. Cultele românești, altele decât Biserica Ortodoxă…ne văd Biserica ca pe gigantul care nu le dă voie să respire…și fiecare dă cu tancul în ea sau cu ce are la îndemână.

5. Etosul neoprotestant e un fel de ciupercă otrăvită pe copac sănătos sau ca nuca în perete…fapt pentru care, se potrivește cu mintea sănătoasă…ca flacăra violet sau ca influxul psihotronic.

6. Cum sunt susținuți cu bani din afară homosexualii sau masonii români  așa sunt susținute toate felurile de credințe, nebunii, satanisme și depravări majore din România.

Restul e…mărunțire a celor 6 puncte din deasupra.

Am învățat cum vorbesc, cum se ascund, cum atacă, cât de proști sunt, cine consideră ei că sunt mințile lor luminate, cum se bucură când găsesc un nod în papură, în ce fel de ghetou, de închidere au trăit majoritatea dintre ei, care sunt mijloacele lor de racolare ale ortodocșilor.

Se duc la cei sărmani, la analfabeți, la singuri…și dau cu banul în schimbul pocăirii la număr.

Apelează la oamenii lor din presă, din justiție, din armată, din poliție, din ministere, din asociații, comisii și comitete.

Fac front comun baptiștii, cu adventiștii, cu cine mai vrei…dacă e să dea în ortodocși. Dacă e cu bucata proprie: frate, fiecare cu treaba mă-sii!

La nivel online nu își dau numele…dar ei între ei se cunosc, se simt, se miros. Se grupează și clicăresc un blog de mama focului…dând senzația că baptiștii sunt 3000 de milioane în România și nu 0, 6 la sută din locuitorii României.

Profită, neoprotestanții români, profită de bunătatea și de indulgența românilor ortodocși și îi încalecă la propriu. E ca evreii din timpul lui Eminescu sau ca țiganii și ungurii din timpul nostru. Dacă au conducerea se răzbună.

Exclud, discriminează, în școlile și spitalele lor nu e niciunul de altă credință decât secta (excepțiile au o explicație sigură…), momesc, se dau de politicoși, se dau de sinceri, de milostivi, de deștepți.

Nimic nu se face la ei fără un profit sigur, vizibil. E ca Uniunea Maghiarilor din România, care nu sunt partid, i-au votat câteva mii, zeci de mii…și conduc țara, împreună cu alți șmecheri.

Românii ortodocși nu au învățat încă să aibă tupeu democratic, să abuzeze de legi în favoarea lor, să facă circ internațional cum fac neprotestanții sau homosexualii sau evreii că, vezi Doamne, cineva i-a discriminat, cineva le-a călcat drepturile.

Adică nu ne-am trezit, ca să punem piciorul în prag și să spunem: Frate, interesul vostru e acesta…dar interesul nostru e tocmai interesul vostru! Și asta legal, democratic și nu anarhic!

Adică te legi de fiecare chichiță, de fiecare argument și te bați pentru fiecare Biserică, pentru fiecare drept încălcat, pentru fiecare credincios ortodox, pentru fiecare cimitir, parc, spital, școală, muzeu, fir de praf făcute de ortodocși.

Astăzi dimineață, pe Antena 3 se titra: anotimpul grevelor. Adică greva e un fel de primăvară.

Haideți să ne imaginăm că românii, devin tot la fel de strângători și de atenți cu bunurile și demnitatea lor ca musulmanii și spun: Da, foarte bine, să se respecte mersul cu belciugul în nas, să existe homosexuali, baptiști în România, să fim ca frații…dar nu la o apropiere de 3 kilometrii de vreo Biserică sau Mănăstire ortodoxă.

Ați înțeles mesajul?!!!!

Dacă voi o dați cu drepturile omului, cu fiecare să ne facem de cap…adică minoritarii, majoritarii ar trebui să țipe și ei.

E corect?

Adică: un cățel mic te scoală din somn, la 3 dimineața. Îi spui să plece de sub geamul tău. Nu aude. Îl mai somezi încă odată. Tot nu pleacă. Dacă iei ceva, contondent și îi dai la cap…nu înseamnă că…după enervare…și revers?

Pentru că, ale domnu conțac, cruceru, mărgelatu…dacă vin ei la mine și se dau de tupeiști, aici, în văzul tuturor, unde știu că aici îi citesc și îi văd toți ortodocșii de sus și de jos ai României…ce fac, acești domni și doamne și domnițe, când sunt ei singuri…cu victimele, care au, din fericire, altă credință, spre exemplu: credința ortodoxă?

Nu, acolo nu e cu amabilități, ci acolo e ca în campania electorală: dacă nu iei Biblia și o găleată de la noi și trei seturi de chiloți pentru ăia micii…vom fi agresivi sau vom pune, pe primarii noștri, să vă ajusteze.

O, din păcate, România reală, în care trăim tot timpul…în inima ei…are și astea, pe care le scriu eu aici.

Și, pentru că  e doar o schiță de lecție…o seară bună!

Cum au ajuns și baptiștii „tradiționaliști” sau despre foamea de bani

10 comments

Unii baptiști, de la Cluj, după 8 ani de muncă, au dat o traducere baptistă a Scripturii. Am downloadat-o și eu de la sursa citată acum și mi-a plăcut, în mare…că orice traducere a lor…e confesionalizată…și nu e lăsată așa, cum e ea să fie. Am apreciat munca…chiar dacă nu m-am îndrăgostit de niciunul dintre ei.

Acum, colțosul de iubitul Cruceru, când a văzut că ăia de la Cluj ai lor și nu el și ai lui, de la Oradea (a se reține această capitală de județ, vorba lui Nelu Roșioru devenit Nelu Ploieșteanu) au făcut Scriptură nouă, i-a nenorocit imediat cu un articol doct…de o juma’ de pagină. Așa, să le fie rușine…că au îndrăznit, ca după Bădiliță, cumva, cineva, să mai traducă în România (pentru Cruceru România = ROmânika…că așa gândește el drept) Sfânta Scriptură.

Al lui Conțac, prieten cu ștabul Cruceru, cu acest lăutar al muzicii baptiste, imediat a găsit ruptura cu tradiția baptistă: Fidela e după KJV, ameliorată ca vai de ea și nu e bună…mai pe scurt, pentru congregația lui din Oradea.

Acu’, alt prieten al lui iubitul Cruceru, dr. Tatu vine și conchide irefutabil: baptiștii lui Cruceu se tem de nou și asta „miroase a traționalism de la o poștă” iar…cine „promovează”, adică comercializează, mai pe românește, Biblia…ăi bani își bagă în bugetul lui…fără să deconteze și la stat din ei.

Acum devine mai evidentă treaba de ce dulăul de Cruceru s-a luat de Ediția BOR 2001, jubiliară a ÎPS Bartolomeu Anania și nu s-a luat și de a lui Bădiliță. De ce? Pentru că Bădiliță l-a făcut părtaș la nume pe Cântarea Cântărilor (vă dați seama…la cartea la care evreii începeau comentariul de la 50 de ani încolo?!!!) iar ÎPS Bartolomeu nu l-a citat deloc, pe filologul Cruceru, un om de renume mondial, un necunoscut geniu al Carpaților, un Luther al Oradei.

Ieri când am dat-o cu Cruceru care o să-și scoată cele 60 de volume in folio cu traducerea la Scriptură…era pentru toată mârlănia asta, care nu ne privește, e între ei…dar care ne spune ceva…și mai profund despre caracter, iubirea intra-baptistă, interese cu Biblii de vânzare, interese cu evanghelizări plătite, interese de interese de doi lei și-un biscuite.

Cruceru, nota 10!

Ți-am spus eu: învăț sectologie cu blogurile voastre…ce nu am învățat în toată mama de facultate pe care am făcut-o!

Ține-o tot așa!

O leapșă de la Sigismund al Norvegiei

Leave a comment

Domnul Sigismund Offenbach Pravatelli Ficus Marian de Norvegia mi-a dat…o leapșă…ca să răspund la ea. Cum mie nu îmi plac lepșele…m-am gândit, totuși, să îi dau curs…spre rezolvare.

– Ce vă credeți a fi?

R: O țigancă împuțită, un găozar, un mason, un satanist, un ecumenist, un tradiționalist, un băiat de mingi, un farsor, un tâmpit, o feministă redutabilă, o minge de hochei, un mic pixeli într-o mare de nevăzut, un român, un preot, un doctor în Teologie, un scriitor redutabil, un mare neisprăvit…un băiat sexy (!!!!!!).

– Ca cine ați vrea să fiți la inteligență și bun simț?

R: Ca marius cruceru, ca frizeru’ baptistu’, ca pavel coruț, ca lorin fortuna, ca mama lu’ mama omida, ca ăia care fac sex la două noaptea (la etaj) de parcă ar fi în insulele galapagos, ca nesimțirea de România, ca mircea badea când compune teoreme de geografie subatomică, ca președinții României mai de aproape de noi (niște oameni care m-au inspirat tot timpul), ca victor ciutacu când vede câte feluri și specii de iiii se pune după a vorbiiiii, a mințiiiiiii și a nădușiiiiiiiiii.

– Ce carte ați citit ultima oară?

R: Eu nu îi citesc pe alții, ci îmi citesc doar pleoapele mele…când mă privesc în oglindă. Mă cred o tipă de treabă, totuși!…

– Ce părere aveți despre cultura din România?

R: Cultura din România, ca și culturismul de fapt, un cuvânt din aceeași familie de cuvinte, se face prin asociații de interese. Dacă cartea e proastă și ultaproastă sau sculptura sau traducerea, cei care sunt interesați, ca și mine, să ne vindem jigodia noastră de artă, ne adunăm, formăm front comun, ne facem unii altora recenziile…și cartea noastră…e cea mai bună. Nu ne interesează că nu ne citește nimeni! Dacă ne citim noi între noi…acesta e, până la urmă, scopul, sensul carierei artistice.

– De ce nu vă sinucideți?

R: Pentru că viața e un dar prea mare de la Dumnezeu ca să o sfârșești prost.

– Ce veți lăsa dv. în urmă…când o să dați ortul popii?

R: Câteva zeci de cărți, opere de artă și prietenii uluitoare…și multe rugăciuni…

– Sunteți un tip insensibil sau un drac albastru?

R: Sunt sensibil numai când interesele pragmatice mi-o cer, pentru că sunt un nimfoman.

– Cum vă comportați față de oamenii în suferință sau față de mediul ambiant care e supus unui atroce discreționarism antropocentric?

R: Bunăoară (ca să îl citez pe mihail neamțu), eu cred că nimeni nu e mai important ca mine, fapt pentru care eu mă închin la mine tot timpul, mi-am făcut un altar al meu, o să îmi fac și un mausoleu, alături de marii mei guri (gururi?!!!) oreste și bivolaru, de la care am învățat cele mai prospere lucruri în viață.

– Lumea zice că v-ați luat doctoratul cu mită și că, de fapt, blogul dv. nu vă aparține…

R: Da, lumea are dreptate! Întotdeauna are dreptate și cred că toți trebuie să ne avem ca frații, fără discriminare, să ne pupăm unii pe alții, fără limitări de duzină, ca să fie bine, cum să zic… și să nu fie rău…Adică să facem dragoste, multă dragoste și mai puțin război!

În ceea ce privește chestiunea plagiatului meu ordinar, care reprezintă teza mea doctorală, cum spuneam și mai ieri, e, de fapt, o plagiere după o emisiune de la OTV, pe care ProTV-ul, gelos din fire, i-a furat patentul…sau șurubelnița…Eu am luat bucăți imense din acea emisiune…și mi-am încropit o amărâtă de teză…fapt pentru care sunt foarte mulțumit…cum să zic, că sunt un prost cu diplomă.

Și în ceea ce privește blogul, cred că aveți mare dreptate…nespusă dreptate. De fapt o pisică inteligentă, numită Pizzzzi (da, cu patru de z) creează toată această platformă Teologie pentru azi, pe care numai un securist ordinar, un travestit poate să o scrie, pentru că e o infecție în Țara Românească. Și eu, după ce pisica mea inteligentă face toată chestia asta…îmi pun doar numele sub ea…și am audiență copleșitoare.

– Ce părere aveți despre comentatorii și prietenii lui marius cruceru, prietenul și iubitul dv. coleg de blogăreală?

R: Cum să nu, ținând cont de faptul că magnificul meu prieten, marius cruceu, are o producție literară pe blog de 1 articol la 1000 de comentarii, cred că comentatorii lui cruceru sunt mai zmei decât cruceru, pentru că la un articol imberb (adică fără barbă…ci doar cu mustață și cravată)…le trece prin cap intenția să scrie o mie de comentarii.

E o performanță! De fapt, cred că e aceeași performanță prin care Cristofor Columbaru a găsit cartoful în alte Indii iar Arhimede și-a dat seama că un pietroi, dacă e aruncat într-o apă, lină sau stătătoare, dacă nu mai iese la suprafață, înseamnă că stă ca pietroiul la fund…

– Cum vă caracterizați?

R: Deși, cum să nu (citat din prof. adrian năstase), v-am răspuns și la prima întrebare, mai mă repet, dacă e nevoie, pentru că, după cum v-am mai spus la o altă întrebare, mă iubesc pe mine însumi conform cântecului:  să fac dragoste cu marea, să fac dragoste cu cerul…(melodia nu îmi aparține și nici măcar…versurile).

Mă cred un om așezat la casa mea, familist, cu studii excedentare, care are cinci degete la mâna dreaptă și cinci degete la piciorul stâng, cu barbă și mustață și părul lung (fără să fiu roacher…ci doar preot), care simte limba română cum simte pisica șoarecele, care scrie mai inteligent de o mie de ori decât cruceru cântă la mandolină, trapez și fluier oltenesc, care nu știe nimic pe lumea asta, care nu are școala vieții, care e vai de mama lui…și de steaua lor.

– Ce doriți blogărilor de pretutindeni, așa, ca pentru final?

R: Majoritatea, să scrie la fel de prost și în 3456 după Hristos. Cei foarte puțini, care fac asta cu toată viața și conștiința lor, să nu se lase de ea, pentru că eu sunt fanul lor cel mai fidel. Fanul fidelul care vă așteaptă creația. Vă doresc succes și eleganță pe toate liniile mediane!

1 2