Sfântul Sinod în unanimitate şi cu însufleţire hotărăşte:

1. Se înfiinţează în Ţara-Românească pentru Biserica ortodoxă autocefală Română demnitatea de PATRIARH;

2. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Ungro-Vlahiei se ridică, în calitatea sa de Primat al României, la rangul de PATRIARH al Bisericii ortodoxe autocefale române;

3. Înalt Prea Sfinţitul D. D. MIRON, actualul Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei, devine, în calitatea sa de Primat al României, PATRIARH al Bisericii ortodoxe române;

4. Patriarhul Bisericii ortodoxe române se va bucura de toate drepturile recunoscute de Sf. Canoane şi legile ţării;

5. Hotărârea aceasta va fi înaintată Onor. Guvern spre legiferare printrâo lege specială şi sancţionată de M. S. Regele;

6. Alegerea, confirmarea şi învestirea viitorilor patriarhi se va face potrivit unei legi speciale;

7. Nu vor putea fi eligibili la demnitatea de Patriarh decât Mitropoliţii şi Episcopii în funcţiune ai Sfintei noastre Biserici;

8. Se va comunica această hotărâre şi tuturor celorlalte Biserici surori ortodoxe de răsărit;

9. Se deleagă o Comisiune alcătuita din I. P. S. Mitropolitul Nectarie şi. P. P. S. S. Episcopi Vartolomeu al Râmnicului Noului Severin şi Lucian al Romanului, care să întocmească actul de notificare ce se va face celorlalte Biserici ortodoxe surori şi care se va înscrie în Condica Sfântă a Sf. Sinod.

I. P. S. Arhiepiscop Gurie Preşedinte salută şi mulţumeşte P. P. S. S. Membrii pentru însufleţirea cu care a primit propunerea făcută de a se înfiinţa Patriarhat in Biserica noastră şi pentru hotărârea luată, apoi părăseşte scaunul presedinţial.

I. P. S, Mitropolit Primat D. D. Miron. Prin glasul unanim al Sf. Sinod, exprimat cu însufleţirea izvorîtâ din importanţa epocală a faptului, şi din motivarea atât de strălucită a reprezentantului Onor Guvern, Dl. Ministru de Culte Al. Lapedatu, putem constata că factorul bisericesc legal şi competent a ridicat Biserica noastră la rangul de Patriarhat.

Iară, cât priveşte împrejurarea, ca – în aceste timpuri de epocale prefaceri în viaţa poporului român şi a ţării sale – umila mea persoană ocupă în mod vremelnic scaunul de Mitropolit Primat al României, şi astfel demnitatea patriarhiei încoronează şi munca încordată depusă de mine timp de 30 de ani în via Domnului, ridicându-mă la cel mai înalt grad de cinste, aceasta – daţi-mi voe – s-o înţeleg în hotarele principiilor noastre ortodoxe şi a Sfintelor Canoane. Suprema putere în Biserica noastră nu e individuală, ci colectivitatea şi anume colectivitatea în Sf. Sinod: «Unde sânt doi sau trei adunaţi în numele meu», acolo şi Sf. Duh călăuzeşte destinele noastre. El dă normele, după cari cei chiemaţi conduc Biserica.

Deci – dat fiind acest principiu – ridicarea Bisericii la rangul de Patriarhie şi ridicarea mea la rangul de PATRIARH, nu este o onoare numai pentru persoana mea vremelnică, ci -daţi-mi voe-să o răsfrâng asupra Sf. Sinod în genere şi asupra fiecăruia dintre P. P. S. S. Voastre în parte, cari toţi formaţi episcopatul ei, eu nefiind de cât, după zisa Sf. Apostol, un «vas» vremelnic, în care se concentrează azi, cinstea întregei Biserici române.

In această nouă situaţie eu doresc, ca – după ce Dumnezeu ne va ajuta să desăvârşim prin lege această hotărâre de ridicare a Bisericii noastre la această înaltă demnitate – să stăruim, ca ea să se manifesteze tot mai simţitor atât în viaţa internă a Bisericii, cât şi în afară.

*

Lege pentru ridicarea Scaunului Arhiepiscopal şi Mitropolitan al Ungro-Vlahiei, ca Primat al României, la rangul de Scaun Patriarhal

Ferdinand I

Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României

La toţi de faţă şi viitori, sănătate.

Corpurile legiuitoare au votat şi adoptat, iar Noi sancţionăm ce urmează:

Art. 1. – Scaunul Arhiepiscopal şi Mitropolitan al Ungro-Vlahiei se ridică, ca Primat al României, la rangul de Scaun Patriarhal.

Art. 2. – Actualul Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei, Înalt Prea Sfinţitul D. D. Dr. Miron Cristea, devine, în calitatea sa de Primat al României, Patriarh al Bisericii ortodoxe române.

Art. 3. – Patriarhul Bisericii ortodoxe române se va bucura de toate drepturile recunoscute de Sf. canoane şi legile ţării.

Un regulament special, întocmit de Sf. Sinod va determina mai deaproape aceste drepturi.

Art. 4. – Pe viitor, alegerea Patriarhului Bisericii ortodoxe române se va face de un colegiu electoral compus din membrii Adunării, care, după legea de organizare a acestei Biserici, va alege pe Arhiepiscopul şi Mitropolitul Ungro-Vlahiei şi din membrii de religiune ortodoxă ai Corpurilor legiuitoare.

Un regulament special, întocmit de Ministerul Cultelor, de acord cu Sf. Sinod şi aprobat de consiliul de miniştri, va determina modul după care se va săvârşi actul alegerii.

Confirmarea alegerii o face, la propunerea Sf. Sinod şi a guvernului, Maiestatea sa Regele, care va da apoi învestitura, potrivit datinelor ţării pentru capii Bisericii ortodoxe române.

Art. 5. – Nu vor putea fi aleşi în demnitatea de Patriarhi ai Bisericii ortodoxe române de cât Mitropoliţii şi Episcopii în funcţiune ai acestei Biserici.

Această lege sâa votat de Senat în şedinţa dela 12 Fevruarie anul 1925 şi sâa adoptat cu majoritate de optzeci şî nouă voturi, contra două.

Preşedinte, M. PHEREKYDE,

(L. S. S.) Secretar, Preotul Gr. Popescu-Breasla

Această lege sâa votat de Adunarea deputaţilor in şedinţa dela 17 Aprilie anul 1925 şi sâa adoptat cu umanitate de una sută cincizeci şi şase voturi.

Preşedinte, M. G. ORLEANU, (L. S. A. D.)

Secretar, Petre P. Gârboviceanu

Promulgăm această lege şi ordonom ca să fie învestită cu sigilul Statului şi publicată în Monitorul Oficial. Dat în Bucureşti, la 23 Februarie 1925.

(L. S. St.)

FERDINAND

Ministrul Cultelor şi Artelor,

Al. Lapedatu

No. 669

Ministrul Justiţiei G, G. Mârzescu

(Monitorul Oficial No. 44, Miercuri 25 Februarie 1925)

*

Recunoaşterea şi învestitura primului patriarh

– acte de recunoaştere –

Biserica Constantinopolului

Marea Biserică a Constantinopolului, mama tuturor Bisericilor naţionale ortodoxe, potrivit îndreptăţirii canonice a fost cea dintâi, care a recunoscut vrednicia de Patriarh în Biserica ortodoxă română.

Recunoaşterea sa a fost transmisă Bisericii noastre în chipul cel mai sărbătoresc.

Astfel, o delegaţie alcătuită din Înalt Prea Sfinţitul loachim Mitropolitul Halcedonoului, Înalt Prea Sfinţitul Ghermanos Mitropolitul Sardeonului, însoţită şi de Marele Dragoman al Sfintei Patriarhii, d. Spiru Constantinidis, a fost trimisă de către Sanctitatea Sa Patriarhul ecumenic Vasilie să aducă Bisericii noastre Tomosul Patriarhal de recunoaştere.

Delegaţiunea Sfintei Patriarhii a sosit Ia noi, venind din Polonia, în ziua de Miercuri 23 Septembrie, iar înmânarea Tomosului sâa sorocit pentru ziua de Duminecă 27 septembrie.

In acest scop Sâmbătă seara, 26 Septembrie, sâa săvârşit slujba privegherii In biserica catedrală a Patriarhiei. Au fost de faţă, pe lângă înalţii Oaspeţi, înalt Prea Sfinţitul Patriarh Miron, Prea Sfinţiţii Membri ai Sfântului Sinod aflaţi în Capitală, preoţii din Capitală şi mulţi credincioşi. Cântările la strană sâau cântat alternativ în limba română şi în cea grecească.

A doua zi, Duminecă, sâa slujit Sfânta Liturghie de către Înalt Prea Sfinţiţii Mitropoliţi loachim al Halchedonului şi Ghermanos al Sardeonului şi de Prea Sfinţiţii arhierei români Platon şi Teofil, însoţiţi de tot clerul Patriarhiei. Înalt Prea Sfinţitul Patriarh Miron a stat la Sfânta Liturghie în strana arhierească, îmbrăcat în mantie. De faţă mai erau, afară de credincioşi şi preoţi cari nu mai încăpeau în biserică, d-l Ministru al Cultelor, Al. Lepadatu, d-l Ministru al Instrucţiunii Publice Dr. C. Angelescu, d-l Ministru al Poloniei şi alţi mulţi demnitari ai Statului.

După otpustul Sfintei Leturghii, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit loachim al Halcedonului a păşit în mijlocul bisericii şi a dat cetire următoarei scrisori de înputernicire a Sanctităţii Sale Patriarhului ecumenic, prin care cei doi Înalt Prea Sfinţiţi Mitropoliţi sunt delegaţi a aduce Tomosul patriarhal:

Patriarhia ecumenică

No. 1891.

Prea Fericite şi Prea Sfinţite Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Patriarh al Bisericii autocefale a României, în Hristos Dumnezeu prea iubite şi prea dorite frate al smereniei noastre, Domnule Miron, pe Prea Sfinţia Voastră, prea iubit nouă, în Domnul frăţeşte îmbrăţişându-Vă, prea dulce vă salutăm.

Marea Noastră Biserică a lui Hristos, ca mumă iubitoare, sâa bucurat cu bucurie mare, pentru toate evenimentele mari şi prea slăvite, cari în timpul din urmă, prin dreapta Domnului sâau săvârşit, cu evlaviosul popor român şi cu Sfânta Biserică a României.

Dorind deci, ca şi mai de aproape să manifestăm această bucurie a noastră, cu mulţumire am însărcinat sinodiceşte, pe prea iubiţii membri ai sfântului şi veneratului nostru Sinod, şi fraţi ai noştri întru Hristos, Prea Sfinţiţii Mitropoliţi Ioachimos al Halchedonului şi Ghermanos al Sardeonului, ca fiind purtători ai scrisorilor noastre încredinţate P. P. S. S. Lor, fiind însoţiţi şi de primul dragoman al Patriarhiei noastre, d. S. Constantinidis, să exprime şi prin viu graiu, cât de mare bucurie sufletească a simţit marea Biserică a lui Hristos – mumă – pentru mărirea la care acum a ajuns prea iubita sa fiică si soră, sfânta Biserică a României şi binecuvântatul popor român şi să arate în acelaşi timp, cât de stăruitoare doxologii şi rugăciuni înălţăm către Cel Prea Înalt ca sus să reverse cu îmbelşugare harul şi binecuvântarea Sa, pentru ca şi in viitor, atât Biserica cât şi poporul Român, cu vrednicie să progreseze încă spre mai bine.

Rugând pe Prea Fericirea Voastră, ca să primească cu dragoste pe aceşti trimişi ai noştri, cu bunăvoinţă să-i prezinte iubitorului de Hristos Rege şi prea Cinstitului Guvern regal, iarăş Vă îmbrăţişăm cu sărutare sfântă Intru Domnul şi rămânem,

Al Prea Fericirii Voastre iubit Frate In Hristos,

† VASILE al Constantinopolului

1925 August 29.

*

Apoi Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Ghermanos al Sardeonului a cetit Tomosul Sfintei Patriarhii:

Patriarhia Ecumenică

Nr. 1579

Prea Fericite şi Prea Sfinţite Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Patriarh al Bisericii ortodoxe autocefale a României, în Hristos Dumnezeu şi prea iubite şi prea dorite frate conliturghisitor al smereniei noastre, Domnule Miron, pe Prea Fericirea Voastră, prea scump Nouă, frăţeşte îmbrăţişându-Vă, întru Domnul, prea dulce Vă salutăm.

Cu căldură felicităm pe Prea Fericirea Voastră pentru noua vrednicie de ânaltă cinste, care, prin hotărâre unanimă, este recunoscut de către Sfântul şi veneratul Nostru Sinod. Sfânta Noastră Biserică a lui Hristos, ca mumă iubitoare, preţuind şi înţelegând avântul şi hotărârea prea iubitei şi prea cinstitei sale fiice şi soră în Hristos, Prea Sfânta – Biserică a României-, nu a găsit nici o piedică invincibilă, ca folosind cu bun chip iconomia, de acum, să-şi dea cu dragoste consimţământul şi recunoaşterea Sa, la cele ce prin hotărâre comună a Bisericii şi a statului sâau săvârşit în România.

Bine înţeles, aceasta cu convingerea şi nădejdea, că şi toată Sfânta Noastră Biserică Ortodoxă, la primul prilej, adunată întrâun Sinod ecumenic sau şi altfel de Sinod mare, care după rânduiala strict canonică are căderea de a decide în ultimă instanţă, asupra unor astfel de chestiuni, nu va judeca altfel cele ce cu bun scop şi spre folosul şi slava Bisericii mai înainte sâau săvârşit.

De asemenea, ţinând socoteală şi de alte exemple reale de mai înainte, avem convingerea sigura, că, în aceste vederi ale Noastre, vom avea cu păreri comune şi voturi unanime şi pe ceilalţi Prea Sfinţiţi Patriarhi şi întâii stătătorii tuturor Bisericilor autocefale ortodoxe surori.

Şi de acum chiar va fi asentimentul tuturora, pentru ridicarea Bisericii surori din România la vrednicia patriarhală, atât pentru cinstire şi răsplată, cât şi pentru faptul că, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, întreg poporul bine-credincios Român, mărindu-se prin unirea sa politică, această cinstire este bine venită şi îndreptăţită. Mai adăugând încă la aceasta şi nădejdea unui şi mai mare progres şi înflorire în credinţă şi evlavie, socotim că ridicarea Bisericii Române Ia demnitatea de Patriarhie, este şi necesară şi utilă.

Urmă deci, ca ridicarea Bisericii surori a României la treapta şi înălţimea patriarhală, astfel săvârşită, să fie pentru ea, punct de plecare spre o nouă şi o mai mare prosperitate şi întotdeauna, de sus să se coboare asupra ei, tot harul şi tot darul desăvârşit.

Noi, bucurându-ne, că de acum încolo urmează să ne adresăm către Prea Fericirea Voastră, ca spre capul unei Biserici Patriarhale, şi frăţeşte urându-vă toată vrednicia, iarăşi vă îmbrăţişăm frăţeşte întru Domnul şi rămânem cu multă dragoste.

30 Iulie 1925.

Al Prea Fericirii Voastre iubit şi prea dorit frate în Hristos.

Vasilie al Constantinopolului.

*

Scrisoarea Patriarhiei Ecumenice pentru înştiinţarea Bisericilor Ortodoxe autocefale privind ridicarea Bisericii Ortodoxe Române autocefale

Copie

Nr. 2458

Prea Fericite şi Prea Sfinţite…. în Hristos Dumnezeu prea iubite şi prea dorite Frate Domnule…. pe Prea Fericirea Voastră, prea iubit nouă, în Domnul îmbrâţişându- Vă, prea dulce Vă salutăm.

Purtarea de grije a Prea Bunului Dumnezeu, care toate le chiverniseşte spre interesul sfintelor Biserici, a binevoit, ca prin unitatea politică a întreg evlaviosului popor român, întâmplată în timpul din urmă, să ajungă la un mai mare punct de înflorire şi mărire şi cele privitoare la Prea Sfânta Biserică soră a României; ceia ce sâa şi făcut cu înălţarea ei la rangul de patriarhie, prin hotărârea comună a Bisericii şi a statului.

Luând în primire îndatoririle privitoare la corabia sfântă încredinţată Nouă, am găsit, pe biroul sfântului şi veneratului Nostru Sinod, scrisorile de vestire din 12 Martie a. c. privitoare la această hotărâre a Sfintei Biserici ortodoxe a României, cari aşteptau răspunsul nostru.

Deşi este lămurit, că ridicarea Ia vrednicia patriarhală a unei oare cari dintre sfintele lui Dumnezeu Biserici în parte, după rânduiala strict canonică şi după cum mărturisesc exemplele părinţilor, este supusă hotărârii sinodului ecumenic, totuşi Marea noastră Biserică a lui Hristos, judecând şi înţelegând năzuinţele şi hotărârea Sfintei Biserici ortodoxe a României, fiică şi soră a ei întru Hristos, nu a găsit piedică de netrecut pentru ca cu bună voinţă, folosindu-se în chip bun de economie, să-şi dea consimţimântul ei frăţesc şi să recunoască lucrul deja consumat.

Această consimţire şi recunoaştere sâa făcut cu încredinţarea, că având şi alte exemple reale de mai înainte Marea Biserică a lui Hristos va avea în aceste vederi ale sale, cu păreri şi voturi unanime şi pe ceilalţi Prea Sfinţiţi şi Prea cinstiţi patriarhi şi preşedinţi ai tuturor sfintelor biserici autocefale ortodoxe surori şi încă cu nădejdea că şi toată sfânta biserică ortodoxă, adunată în sinod ecumenic sau şi altfel de sinod mare, care, după rânduiala strict canonică, are dreptul de a hotărî în ultima instanţă, nu va judeca altfel cele ce cu bun scop şi spre folosul şi slava Bisericii sâau săvârşit mai înainte.

Aşa dar, adresându-ne către întâi stătătorul Bisericii române, iubitul frate în Hristos Domnul Miron, ca, către Patriarhul sfintei biserici autocefale ortodoxe a României, dăm şi primim dreaptă comuniune. Şi nu numai atât, dar printrâo comisiune alcătuită dintre membrii Sfântului şi veneratului nostru Sinod, Prea Sfinţiţii Mitropoliţi loachim al Halchedonului şi Ghermanos al Sardelor, am vestit Prea Fericirii Sale în scris şi oficial, recunoaşterea înălţării la vrednicia patriarhală a Bisericii române surori şi am exprimat bucuria Bisericii nosstre pentru acest eveniment îmbucurător.

Acum păşim cu bucurie, scriind şi comunicând tuturor Bisericilor surori, hotărârea şi lucrul de mai sus al Bisericii noastre. In acest scop ne îndreptăm şi către Fericirea Voastră, Prea venerabilă şi formulăm frăţească rugăminte şi recomandaţiune, ca şi Biserica soră de acolo să-şi dea consimţimântul şi recunoaşterea sa, la cele săvârşite şi să vină în contact şi comuniune cu Prea Fericitul Patriarh Domnul Miron, înmulţind astfel bucuria Prea Sfintei Biserici a României şi a obştei evlavioase din care ea este alcătuită şi să împuternicească sfintele legături de dragoste şi unitate cu Biserica română, spre folosul şi propăşirea tuturor sfintelor lui Dumnezeu Biserici.

Cu acestea iarăşi îmbrăţişându-Vă în Domnul, rămânem cu dragoste,

Al Prea Fericirii Voastre iubit frate în Hristos

†Vasilie al Constantinopolului

Reproducere ad litteram după: Patriarhia Românească. Acte şi documente, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1925.

Did you like this? Share it: