Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 5 februarie 2010 (Page 1 of 2)

Când teatru e jucat de oricine

Nea Diaconescu, m-ai dat pe spate astă seară! Pentru că dragoste cu năbădăi a ajuns la o soacră, care a luat-o la bătaie…pe noră, pentru că aia căuta un prosop în debara. După ce o acuză de furt…socrul mare se ia la bătaie cu nevastă-sa iar din fir…a d…lui nu o scoate pe noră…

Camera de luat vederi, hulpavă…regizează tot. Ăia se drăcuie pe banii noștri, adică iar noi…vedem show de ne doare pielea…

Asta e România…noastră?!!!!

Însă în joc e vreo 10.000 de euro, parcă…și dragostea…cât și drăcuiturile…sunt un fel de facultate. Nu, în loc să faci facultate…nu e bine să îți iei o soacră, care să te drăcuie copios…și pe urmă să se laude că i-a luat banii lui Diaconescu?

Stați pe OTV!

Nici nu știți ce drăcuituri urmează după pauză!

Povestea vieții nu e ca povestea ficțiunilor

Moto: „Nimic nu e mai frumos decât ceea ce te prea împlinește”.

Aici, pentru a asculta și a downloada (7.41 minute).

Viață de online

Creatorul de online (nu blogărul: sună strident, urât, barbar, neromânește) e cel care face din tot ce vede, aude, simte, știe, înțelege, cunoaște…o expunere de motive, o fotografie, un dialog, o scenă, o istorie de citit. Adică face cel mai normal cu putință lucruri normale cu putință, dacă e un creator de online și nu un ofticat, un psihopat sau un revanșard.

E omul care gustă din viață și povestește, la cald, percepția evenimentului.

Viața trece prin el și el prin viață.

Nu stă să se uite de 10 ori la poză, la text, la video…pentru că are alte o sută de idei la coadă. El face totul ca la fotbal: diblează, pasează, șutează…dă gol. Trebuie să dea gol. Oamenii așteaptă de la el încă un gol. Și fiecare articol e încă un gol.

Dacă nu scrie o zi se vede: fanii sunt dezamăgiți. Unde e golgheterul nostru? Ce se întâmplă cu el?!

Și ziua rămâne goală. Și o zi, pe blog, nu o umple nimeni, pentru că e ziua și…ce faci ziua. N-ai făcut s-a dus.

E o scriitură temperamentală, filtrată, aranjată, scenarizată, propusă, discutată…cu publicul.

Orice articol e un tablou. E un poem. E un film. E o poveste. E altceva decât nimic…și mai vine și altceva…și tot ce rămâne în urmă e uluitor de frumos, de comunicativ, dacă există comunicare și bucurie reale.

Creatorul de online prinde nuanța, recenzează critic, face o notă de subsol, scoate nota de la subsol și face din ea teatru, fotografiază o gâză, prinde un gest, mai dă un sondaj, repune în discuție un eveniment, o știre, o persoană, o stare gravă, o parabolă.

Cel care vine să mă citească e entuziasmat de faptul că mereu e altceva. Mereu e nou. Nu e ca ieri! Eu sunt altul astăzi, chiar dacă pe fiecare zi mai obosit, mai prins în zeci de proiecte, dar eu sunt…real!!!!

Nu, nu poți să știi ce va fi mâine!

Ce va fi mâine aici, în ochii tăi, e treaba mea! Treaba ta e să receptezi și să aduci un plus de energie muncii mele. Dar, cel mai adesea, mulți aduc un minus de energie prin comentarii tâmpite sau nelalocul lor sau fără responsabilitate.

Comentariile rămân (pe care le vreau) ca și textele pe care le editez. Mâine vei reveni sau peste un an și le vei găsi aici…și atunci vei fi altul…și îți va părea rău  de  ce ai scos din tine. Omul scoate…ce are în inimă, nu?

De aceea eu scot ce e mai bun din mine…și aștept și de la voi, dragii mei, ceea ce e mai bun în voi.

Ce e mai bun în noi toți?

Ce e mai bun, de spus, de ascultat, de rămas în alții din noi?

E chiar atât de greu să comunici ce trebuie să rămână în alții?!!!

Creatorul de online e fotograful clipelor. E cel care prinde foșnetul clipei de față. O scrie. Mâine e istorie foșnetul zilei de azi. Mâine aziul de azi e o pală de fum, o scoică pe țărm, o feerie, o uitare…un praf…

Ce facem astăzi se numește istorie, pentru că tot ce scriem aici devin carte.

O, am uitat să vă anunț: și comentariile voastre, de la început și până la sfârșit, cu harul lui Dumnezeu, vor deveni carte!

Deja a început cartea, cărțile, pe această temă!

Ce vedeți la nivel online sunt cărțile noastre de online scrise direct pe online. În offline…alte cărți. Se îmbină și devin…bibliotecă. Biblioteca e o colecție de cărți cu amintirea sfârșitului de sec. 20 și început de secol. 21.

Așa e viața!

Noi ne asumăm fiecare cuvânt!

Nimic nu e la plezneală, că o să fie, că o să dea, că o să se întâmple…

Nu, se întâmplă deja!

Pe fiecare zi vă facem părtași cărților noastre care se scriu. Și fiii dv. le vor citi, cu siguranță, ca pe ceva din trecut…și vor fi cele pe care noi le-am scris în ochii părinților lor cu ceva timp mai înainte. Și dv. le veți povesti amănunte din aceste zile, cu părul mai alb, ca și noi, mai trecuți prin viață…ca despre o poveste altfel…

Nu irosiți bucuria!

Viața de online e bucurie la secundă.

Bucurați-vă alături de noi…pentru ca bucuria să nu se sfârșească niciodată!

Noi iubim frumosul nefalsificat și prețuim femeia

Într-un articol în care se delimitează de frumusețea trucată, prespălată, avariată, fasonată, maestrul Cruceru ne-a informat că soția dânsului împlinește 40 de ani de viață în acest 2010.

Cu această ocazie frumoasă, în acest moment aniversar, noi îi dorim multă bucurie în viață și fericire soției sale, chiar dacă pastorul Cruceru, în mai multe momente de bărbăție defectuoasă, a adus atingere gravă sentimentelor doamnei preotese, ale soției mele, numind-o, printre altele, o ființă de o răutate infernală, pentru că cerea cititorilor să compare blogurile amândurora.

Dumnezeu să ne ajute să vedem frumos, frumosul și Frumosul, acum și pentru toți vecii. Amin!

Dăruie-i un ceas lui Mircea Badea!

De două articole…d-l Mircea Badea (pentru unii șpagatistul, pentru că face cele mai bune floricele de porumb sau prieten cu treișpe-treișpe, care are cele mai bune i-uri din lume, păcat însă că scrie puțin și sictirit) ne-a uimit, la modul bun, cu trei ceasuri: ceasul 1 și 2 și ceasul 3.

Fine, scumpe, reparate…ceasurile stau în custodia lui Mircea Badea…și în ochii noștri, pentru că dumnealui are „o legătură aproape obsesivă cu domeniul”.

A se observa nuanța: aproape…obsesivă…nu obsesivă.

De ce să nu îl ajutăm să aibă o obsesie obsesivă când vede ceasuri, când aude de ceasuri…când îi sună ceasul sau se dă de ceasul morții?

Fără să îmi iasă nimic la afacere și din plină abnegație gratuită de cititor, văzător…și comentator a dumnealui…vă implor să îi donăm, din dragoste, câte un ceas al nostru, oricare ar fi culoarea, dimensiunea și prețul!

Se însoară mâine-poimâine omul, e tânăr, cu freza în vânt și are nevoie de multe ceasuri, de foarte multe ceasuri…pentru că ceasul sau timpul e de platină.

Deci dați un ceas…pentru ca obsesia să fie plină!

După episodul cu coarda, când toată lumea i-a dat o coardă, că coarde la noi nu e deloc (nici măcar cordeline):

un ceas pentru

contrabas

(ca să fie ca: un leu pentru ateneu)

e

mesajul

meu

pentru Mircea Badea!

Predica la duminica a 3-a a Triodului (2010)

Aici, pentru a asculta și a downloada.

Predica are 49. 25 minute.

România: țara unde a trăi și a muri e o fericire

Titlul se datorează somației pe care am primit-o de la CNC (Consiliul Național al Concurenței), care m-a pus să scriu acest articol, dacă mai vreau să am viață bună.

Printre altele mi-a scris, în adresa oficială, acest lucru: „vă somăm să nu mai indicați neplăceri, nelămuriri, interese, aranjamente nebuloase între și în cadrul diverselor profesii din România și să prezentați, în culori pozitive, netrucate, situația reală a României și nu cea fantezistă, din capul dv.!

Trebuie să scrieți realist și nu personalist, să priviți acolo unde trebuie, să eludați eventualele idiosincrasii cu mediul înconjurător…pentru că o mare parte a populației României s-a plâns de dv. că, pe blog, vă manifestați revanșard, xenofob, neolegionar, instigați la crime și violuri, la tâlhării în grup, la greve, la schimbări de ierarhie, puneți poze cu femei goale, vă bateți joc de teologia românească și de Tradiția Bisericii Ortodoxe și, într-un cuvânt, sunteți incompatibil cu vocația sacerdotală și cu această nobilă denumire de: creator de online.

Dacă nu vă supuneți acestor directive ale CNC, for legislativ autoritativ în România, riscați să fiți tras în țeapă, în Piața Unirii și apoi atârnat de Casa Poporului…până când cineva, milos, vă va îngropa împuțitul dv. cadavru”.

Vă dați seama și singuri, sper, din această somație…că e de viață și de moarte.

De aceea, de aici încolo, nu voi mai vedea nimic, care să fie impropriu limbajului de lemn în care mă voi exprima.

Țara noastră, România, o republică parlamentară, este formată din cei mai geniali  oameni ai planetei. E țara unde e o fericire să te naști și să mori, să devii și să te faci, să mergi și să stai, să caști și să dormi, să bei o frugola sau să mănânci o vată pe băț, pentru că e țara pe care toți și-o doresc dar nu o cunosc, pe care toți o vor dar nu știu de ea, pe care toți o visează, chiar dacă se nasc în alte țări și în alte meridiane.

Nimic nu ne lipsește, ba dimpotrivă.

Oamenii sunt calmi, pașnici, săritori, și la bine și la greu, civilizați, oameni credincioși, familiști, cu direcții, cu concepții sănătoase, care înțeleg că trăim într-o țară cu economie de piață funcțională, cu aspirații de fraternitate și de colaborare clare, chiar evidente.

Pâinea e cea mai fragedă și mai răscoaptă ca niciunde.

Vântul îți trece prin plete…de îți îngheață chelia la -20 grade celsius.

Interesul statului nostru e acela de a atrage întreprinzători privați, de a relansa economia de tip concurențial, de a eradica deplin și definitiv economia subterană (venită de la bulgari sau de la unguri și nu de la noi), de a extinde infrastructura, de a avea un turism competitiv și avantajos, de a avea o armată puternică și performantă, de a avea o securitate națională care să nu se încurce cu niciun scut antibalistic, care să acorde micului fermier și mamei tinere, cu doi, trei copii, un ajutor substanțial în această vreme de criză adusă de la americani, ca gripa porcină.

România e capabilă și încurajează clarificarea ideologică a stângii și a dreptei românești, e un factor de stabilitate și de progres, exportă minți luminate pentru extern, la tonă, precum și materii prime, neprelucrate, s-a împăcat cu comunismul și l-a scos din viața ei ca pe o carie, e tolerantă și muncitoare, e fastuoasă și plină de paradoxuri, e nobilă și creștină.

Eu sunt patriot și aici m-am născut și aici am să mor.

Nu dau în cap ungurului pentru că e ungur și nici nu vreau să îi trag un glonț în cap lui pisicu jonny.

Îmi văd de treaba mea…pentru că nu vreau să mor agățat de Casa Poporului.

Îmi fac mia culpa, drag CNC și vă promit…că nu se mai întâmpla să fiu lucid, sincer, generos cu realitatea…ci o voi supla, o voi face suplă în cuvintele mele ulterioare, o voi epura de tot felul de mici inadvertențe cu statul de drept sau cu morala creștină, pentru că ce mă interesează pe mine de ce fac alții.

Îmi voi vedea de treburile mele,

aici,

mărginit

și singur,

pentru că nimeni nu are voie să vadă nimic…ci cum ne-am născut așa trebuie să și murim.

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort