Spațiul mic…gheață pe jos, ei să iasă…eu să intru. Domnișorul o ținea pe domnișoara de mână, iubire, tinerețe…și eu m-am lipit de perete…ca ei să treacă…Domnișorul ridică ochii uimit (și-a dat seama că i-am respectat și, în special, pe el, că el era bărbatul care ținea de mână, poate, pe viitoarea soție) și imediat: Să trăiți!

Să trăiți!…și eu…și te bucuri că a învățat ceva de la mama lui, de la alții, în viața asta și că a fost pe fază: imediat.

La trei pași și-o săritură de cei doi îndrăgostiți, aceeași poveste xeroxată: spațiul mic, multă gheață pe dreapta și, pe stânga, o firimitură de drum decopertat de gheață. Acum o mare doamnă în viață…la cinci metri de mine și eu o văd că vrea pe uscat…Mă urc pe buduroiul de gheață, mă îndrept spre ea, ca la garda de onoare, pentru onor prezzzzzentați aaaarm! și…o aștept să treacă.

La 4 metrii doamna a ridicat cornul până în lună (pe românește se zice parașută, atitudinal vorbind), la 3 s-a mișcat ca Pantera rozy, cu mișcări feline, la metrul 2 s-a uitat cu sictir la mine, la metrul 1 a tras o ocheadă spre mine…și, o mare doamnă în viață, de la care viața n-a învățat încă nimic…a trecut pe lângă mine.

Simțiți diferența de preț!

Dacă găsiți un produs mai ieftin cu 30% ca gestul doamnei în viață…vă dăm comision…și vă returnăm povestea!

Did you like this? Share it: