De două articole…d-l Mircea Badea (pentru unii șpagatistul, pentru că face cele mai bune floricele de porumb sau prieten cu treișpe-treișpe, care are cele mai bune i-uri din lume, păcat însă că scrie puțin și sictirit) ne-a uimit, la modul bun, cu trei ceasuri: ceasul 1 și 2 și ceasul 3.

Fine, scumpe, reparate…ceasurile stau în custodia lui Mircea Badea…și în ochii noștri, pentru că dumnealui are „o legătură aproape obsesivă cu domeniul”.

A se observa nuanța: aproape…obsesivă…nu obsesivă.

De ce să nu îl ajutăm să aibă o obsesie obsesivă când vede ceasuri, când aude de ceasuri…când îi sună ceasul sau se dă de ceasul morții?

Fără să îmi iasă nimic la afacere și din plină abnegație gratuită de cititor, văzător…și comentator a dumnealui…vă implor să îi donăm, din dragoste, câte un ceas al nostru, oricare ar fi culoarea, dimensiunea și prețul!

Se însoară mâine-poimâine omul, e tânăr, cu freza în vânt și are nevoie de multe ceasuri, de foarte multe ceasuri…pentru că ceasul sau timpul e de platină.

Deci dați un ceas…pentru ca obsesia să fie plină!

După episodul cu coarda, când toată lumea i-a dat o coardă, că coarde la noi nu e deloc (nici măcar cordeline):

un ceas pentru

contrabas

(ca să fie ca: un leu pentru ateneu)

e

mesajul

meu

pentru Mircea Badea!

Did you like this? Share it: