Ca să zic așa, Mihai Bendeac e fascinat de Toma Caragiu și de Florin Piersic. Alții de d-na Pora, de d-l Cristoiu sau de Nikita. D-lui Băsescu îi place marea…sau la mare tacleală cu văru’ Săndel. D-lui Boc îi place să fie aspru cu românii, adică categoric și îi concediază în masă…în loc să îi roage cu locuri de muncă în masă sau să le creeze condiții de muncă, în așa fel încât să nu mai plece, încă vreo 5 milioane din cele 18 existente, în Uganda, Honolulu sau mai știu eu pe unde.

Fascinația mea însă  sau fetișul meu literar, de vreo 3 ani încoace, e Marius David Cruceru, care nu mai are de-a face cu persoana reală, istorică, ci a devenit o proiecție astrală, un fel de „muză ce mă poartă” și, datorită muzelui meu (fără a fi gay, ca și Fernando de la Caransebeș) scriu teologie, literatură, filosofie, astronomie, politică, dialectologie, artă teatrală, știu să cânt la cobză, țambal, trompetă, saxofon, mă îndrăgostesc, din senin, de tot felul de nuanțe discutative, de foneme, de portative, de fioruri, de doruri, de glasuri și de nazuri…

Însă de astăzi simt, ca voi putea și mai mult…Pentru că muzelul meu, Marius Cruceru, a declanșat în mine o nouă dimensiune…ca să zic așa: dimensiunea dragostei profunde. Pentru că a început să îmi nareze cum dragostea a îmbobocit în dumnealui și cum, muzica, de altfel și ea o suavă, îl îndeamnă, chiar îl determină…să dorească să iasă la pensie, pentru a moși, a naște și chiar a împurpura…chitări.

Da, nu visări, nu mirări, ci…chitări. Chiiiiiiiitări…cu c…cu c

Și, acest lucru e nespus de bine. Pentru că vine ziua îndrăgostiților, vine dragobetele, vin ghioceii, mărțișoarele, ziua femeii cu daruri și ziua bărbatului cu cele 44 de pahare…care îți aduc în familie o mare mobilitate, pentru că trebuie să te ridice din șanț, din cauza beției și să te aducă pe brațe acasă, cu căruțul, cu targa, cu mașina…

Și cred că dragostea, ca să zic așa, nu se zice…ci se face. O primă soluție existențială!

Pentru ca a doua soluție să fie aceasta: dragoste trece prin stomac…și, pentru aceasta, pentru că trece prin stomac…ai nevoie de o centură de castitate, pentru a te păstra, pentru când vine vremea măritișului.

Dragostea l-a înflorit pe Marius Cruceru. Pe mine m-a albăstrit.

Pentru că acest geniu al liricii de dragoste și a fasonării chitărilor și a filosofiei cuantice și a predicilor baptiste pe coadă de mătură…m-a umplut de abnegația de a nu mai fi un pierde vară, o tută, ci un om responsabil, un om delicat cu florile, cu femeile, cu gâzele, cu natura, cu școala de bărbați…Iar, la nivel online, să nu mai par așa, un neolegionar al delicateții ci, să fiu, mai degrabă, un nou machiavelli al speculației discutative.

Am intrat într-o transă…din care, de fapt…nu știu cum voi ieși, dacă voi mai ieși…și nu mă voi îmbolnăvi de multă, excesivă, turmentantă dragoste.

Pentru că tot de la dumnealui am învățat că există amor, există dragoste, există iubire și există comuniune. Și tot de la dumnealui, de la Marius Cruceru am învățat, de la maestrul meu în teologie, că Sfântul Pavel Apostolul a fost baptist. Că Sfântul Ioan Gură de Aur a fost un frenetic baptist. Și Sfântul Grigorie Palama se lupta cu catolicii, care erau răi…dar îi iubea pe baptiști, stătea cu ei la masă, se discuta cu ei…

Pentru că adevărata Biserică a lui Dumnezeu e Biserica Baptistă Universală, ai cărei Sfinți sunt Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Fotie cel Mare, Sfânta Maria Egipteanca, Sfântul Ștefan cel Mare (a cărui sfințenie, totuși, e neînțeleasă de către maestrul meu: Marius Cruceru), Sfântul Nicodim Aghioritul și alte puhoaie de Sfinți de care lumea nu este vrednică.

Însă, cu toate acestea, cu toate că aceste miliarde de Sfinți sunt ca soarele pe cer în Împărăția lui Dumnezeu, totuși, eu cred că Marius Cruceru e singurul sfânt al omenirii, omul în palma căruia stă teologia universală, spre care ochii întregii lumi și ai îngerilor privesc și cer de la el cuvântul vieții, apa harului, ca la serile Iris.

Ascultați, nenorociților, cuvântările lui Marius Cruceru!

După care vă mai uitați și la OTV, la d-l Coruț…că și ăla e ceva de capul lui, dar nu îl întrece pe Marius Cruceru la elocință…nici când o zbura Casa Poporului.

Ascultați și vă cutremurați!

Pentru că cine nu ascultă…bine lucru face…dar cine ascultă…și mai bine lucru face, pentru că are de ce se enerva, are subiecte de discuție, are de ce râde, de cine să se amuze…

Însă nu e frumos…să râdeți de un bărbat prezentabil, drăguț, cu mustață, apetisant la cuvinte, ale cărui unduiri de cântec sunt ca marea…pe țărm și ca visul unei nopți de vară.

Eu, până îmi voi schimba fetișul, rămân blocat în proiectul Marius Cruceru.

Pentru că proiectul Marius Cruceru rivalizează cu proiectul lui Bendeac, al lui Florin Piersic, trece ca un lăstun pe lângă politica regională, de la Marea Neagră, a președintelui actual al României, împacă PSD-ul, ne aduce bunăstare și prosperitate, o mai bună relaționare între diverse segmente sociale, acum neconjugate, face să plouă vara, îmi aduce o bună dispoziție și o manifestare benefică la nivel social.

Marius Cruceru e ca… curcubeul peste Ierusalim.

Marius Cruceru e ca dragostea…între popoare.

Marius Cruceru e un Stallone reloaded, care ne scapă de indiferența noastră congenitală parcă.

Marius Cruceru e în toți…și-n toate.

El este gândul ce mă poartă,
apa mării dese,
fumul de pe case,
icsuri și metrese,
foc și pară, litere și cuie,
aluminiu, fontă, dragostea căpruie,
o eliberare de stres și cerneală,
o aripă de înger, o geană, o spoială,
o prietenie,
muzeul meu, frate,
Marius Cruceru e în noi și-n toate…

Tocmai de aceea, pentru cei care vor să le fie bine în acest sezon de 2010, astrologul Ghiorghiță Asterologos vă recomandă să vă însușiți acest fetiș principial, numit Marius Cruceru, pentru că vă scapă de tusea căprească, de articulații îmbătrânite, de riduri, de cearcăne, de dureri de la menstruație, de inimă, de ficat, de splină, de hemoroizi, de dedeochi, de farmece la drumul mare și la drumul mic…și de o altă sumă de chestii benigne.

Did you like this? Share it: