Discovery confirmă Molitfelnicul

P. P. Panaitescu vorbeşte de existența unui manuscris al unui Molitvenic slavon aflat la Sibiu, în biblioteca Institutului Teologic (ataşat unui exemplar din Liturghierul lui Coresi – din 1570), şi care are „două pagini şi jumătate în româneşte” (pe care le socoteşte a fi tot o traducere precoresiană):

Au lăsat legea svenţi părinţi de la acel săbor de la Neochesariia, cum acesta om ce-ş va mărturisi elu de bună voe păcatul şi greşealele, de svinta liturghie să să părăsească, să nu mai căute nici dănăori în viaţa lui, iară alte lucruri preoţii toate să le ştie.

Pentru să le ştie neştene, pentru ce să face lyturghie, după ce moare omul, a treia zi şi a nooa dzi şi la 40: Nechifor patriarhu de Ţarigrad: Daca moare omul şi-l îngroapă în maica lui, în pământu, pentru că-i dein pământu au fostu zidit, de a treia zi înainte începe faţa lui dintru lumina şi frămseţea ei cea cuvioasă a sea strica şi să topi şi să paingineşte. Dereptu ceia facem liturghie într-această vreme, de a treia dzi.

Iar a nooa dzi înciepe trupul a să deşcheia den toate încheeturile şi a să părţi, numai inema ce stă întreagă. Pentru acesti lucru să face liturghie a nooa dzi. Iară la 40 de zile şi aceasta inima să topeşte. Dereptu aceia, să face într-ace dzi liturghie.

Într-acesta chipu să face şi naşterea omului în zgăulu maica sa, după ce să împreună bărbatulu cu fămeia: a treia zi să schizmeşte inima, iar a noao dzi să încheagă trupul, iar cându să împlu 40 de dzile, iaste desăvârşit închipuită toată faţa lui, ce să dzice pruncului.[1]

Informațiile de mai sus îmi par foarte avansate, din punct de vedere științific, pentru secolul XVI (de fapt, manuscrisul nostru românesc este din secolul XVI, în timp ce informația în sine poate fi mult mai veche). Faptul că a treia zi se formează inima fătului (inform încă), a noua zi începe să se formeze trupul, iar la 40 de zile trupul uman este deplin format în pântece, eu am aflat de pe…Discovery, unde am și văzut evoluția aceasta intrauterină datorită unei camere de luat vederi și, bineînțeles, a unei mame-voluntar. Nu mă așteptam să o găsesc într-un Molitfelnic medieval… dar se pare că roata s-a inventat mai înainte de a ne naște noi, postmodernii.

În afară de acestea, ce șanse evoluționiste sunt ca descompunerea omului să se petreacă în sens exact invers față de alcătuirea sa ca ființă umană în pântece și exact în tot atâtea zile?


[1] Cf. P. P. Panaitescu, Începuturile şi biruinţa scrisului în limba română, Ed. Academiei RPR, Bucureşti, 1965, p. 130.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *